Asul câştigător din mânecă

Generaţia tinerilor manageri s-a configurat după un tipar bine stabilit. Cei mai mulţi au prins Revoluţia pe băncile facultăţii, aveau cel mult 20 de ani la acea vreme şi au reuşit să se desprindă din start de şabloanele vechiului regim. Erau vremuri în care multinaţionalele abia păşeau pe tărâm românesc. Aşa cum spun chiar managerii, a fost o oportunitate unică în viaţă să vezi cum sediile băncilor se aflau doar în Bucureşti sau cum o singură bancă lucra cu valută. Sunt vremuri pe care managerii din Europa de Vest nu au cum să le înţeleagă. Apoi, cei mai mulţi dintre absolvenţii din acea generaţie au ajuns la primul loc de muncă înarmaţi doar cu entuziasmul şi dorinţa de a învăţa, dat fiind ca manualele după care se pregăteau nu aveau de-a face cu o realităţile economice. "Este senzaţional să vezi cum pleacă o piaţă de la zero, cum unii se nasc şi cresc, iar alţii mor", spunea unul dintre tinerii manageri. Vorbim de fapt despre tineri care au acum 10-15 ani de experienţă profesională, dobândită într-o piaţă imatură în care s-a mizat cel mai mult pe instinct şi mai puţin pe regulile clasice ale economiei. Astfel încât, într-o măsură mai mare sau mai mică, managerii care s-au format la acea vreme şi-au folosit din plin spiritul antreprenorial, de vreme ce nu erau încă aplicate sistemele corporatiste.

Radu Manolescu spune că acest fapt a contat mult în perioada de creştere economică pentru că afacerile se aflau într-o fază de dezvoltare agresivă: "Acum pare să nu fie un avantaj pentru că nu avem experienţa cognitivă a niciunei recesiuni, ca să nu mai spun de depresie economică". Manolescu crede că orice experienţă dură anterioară te poate ajuta să reacţionezi mai bine atunci când se repetă. Însă românii nu au avut parte decât de creştere, iar în viziunea sa asta e un dezavantaj. "Managerii nu au avut eşecuri după 1990 şi nu au învăţat să reacţioneze la ele", rezumă Manolescu. Avantajul se păstrează însă pentru cei foarte buni, care au depus eforturi mai mari de acumulare în anii de boom economic, pentru cei mai curioşi şi dornici de expunere internaţională şi la situaţii cât mai dificile. Ei sunt cei mai uşor de remarcat astăzi de către companii şi, implicit, introduşi în programe internaţionale de dezvoltare de talente.

Deşi face parte şi ea dintre tinerii manageri, Iuliana Stan priveşte şi înspre generaţiile care vin din urmă. Ea remarcă schimbarea de comportament: etapa tinerilor aroganţi cu aşteptări de salarii peste 1.000 de euro doar pentru că au absolvit o facultate a fost înlocuită de tineri cumpătaţi şi harnici, cu dorinţa de a munci pentru a deveni manager: "Ce avem acum e şi rodul contribuţiei lor, iar dacă nu le este bine, e ceva ce până la urmă ei înşişi au creat".

Bogdan Mitrofan aduce în discuţie şi expertiza expaţilor, una cu impact asupra managerilor autohtoni, de la care cei din urmă au deprins etica în afaceri şi ambiţia: "Am cunoscut oameni capabili să se expună până la nivelul în care au putut să depăşească penibilul numai pentru a se dezvolta şi cunosc oameni atât de dedicaţi principiilor companiei încât pot fi uşor confundaţi cu proprietarii". Sau, după cum rezumă Sergiu Neguţ, tinerii manageri de top de azi sunt primii al căror CV seamănă cu cel al colegilor lor din head-quarter şi, ca atare, au un avantaj semnificativ.