CÂND TOATĂ CURTEA ERA PORTOCALIE. Primele semnale ale încetinirii ritmului de creştere au apărut în ultimele luni din 2007, însă lunile de la începutul anului 2008 aveau să confirme minusurile sesizate anterior. O parte dintre camioanele Cartrans erau deja trase pe dreapta, situaţie pe care Popescu a trăit-o din funcţia de director de transporturi sau şef al dispecerilor. Clienţii nu mai căutau transportatorii, iar lucrurile se întâmplau invers. Efectele atitudinii faţă de clienţi din perioada de boom se întorceau împotriva transportatorilor, iar exemplul dat de Popescu este unul cât se poate de sugestiv: „Am fost să vizitez pe cineva la Buzău şi nici nu a vrut să-mi deschidă uşa. Nu înţelegeam ce se întâmplă.

Apoi am aflat că era un fost client căruia nici măcar nu i se răspunsese la telefon când ne suna în 2005. Dincolo de faptul că acum ne ignora el pe noi, sigur a mai vorbit cu alţi zece să le spună să ne evite„. Astăzi, o astfel de situaţie este de neconceput pe o piaţă concurenţială în care goana după clienţi este mai acerbă ca oricând. După o încercare eşuată de a redresa compania prin aducerea unui executiv de FMCG care a rezistat în funcţie doar şase luni, acţionarul a luat hotărârea ca firma să fie condusă la aceeaşi masă cu un grup de manageri interni. „Acei ani au fost o lecţie fantastică. Orice manager trebuie să aibă în viaţă şi experienţa unui faliment. La noi nu a fost şi nici nu va fi, dar am fost pe muchie„, spune Popescu.

Procesul de reducere a flotei a demarat rapid, iar din 217 camioane au rămas 150. „Toată curtea era portocalie (culoarea flotei Cartrans). Camioanele stăteau unul lângă celălalt„, rememorează directorul financiar una dintre imaginile care îi vor rămâne mereu în minte. Din 2011, acţionarul s-a retras din latura decizională, iar în fruntea companiei au rămas Popescu şi Ioniţă, care au preluat managementul printr-o firmă separată pe care cei doi au înfiinţat-o. A doua zi de la preluarea frâielor, noul director general a decis închiderea staţiilor proprii de alimentare cu combustibil, mari generatoare de pierderi, una la Ploieşti şi una lângă Arad – „se furau aproape 40 de tone de motorină pe an„. Apoi, dispeceratul a fost mutat din Ploieşti la Brazi, pentru a fi mai aproape de camioane, iar relaţia cu şoferii a fost regândită. De la 250 de şoferi, 180 mai lucrează în prezent pentru Cartrans. Principalul factor de motivare a şoferilor era lipsa controlului, însă odată cu controlarea atentă a stocurilor, ei şi-au pierdut o bună parte din veniturile suplimentare pe care le obţineau lunar. Stilul de conducere, abaterile rutiere şi daunele sunt monitorizate electronic, iar diurna primită este suplimentată de bonusuri dacă se încadrează în marjele impuse de conducere. Câştigul lunar variază, aşadar, între 950 şi 1.800 de euro lunar, în funcţie de numărul de ore parcurse şi de nivelul de experienţă.

DE LA BRAZI, PE AUTOSTRĂZILE DIN OLANDA. Criza a schimbat complet modelul de business la Cartrans. Din 2008, compania a schimbat direcţia de la piaţa spot către cea pe bază de contracte şi dinspre România către Europa. Din cele 150 de camioane, aproape 110 sunt prinse în clauze contractuale cu clienţi, iar restul funcţionează în funcţie de cererile primite de la casele de expediţii. Din totalul cifrei de afaceri, 95% provin de la clienţi din afara României şi doar 5% se realizează pe plan local. În România, contractele se atribuie după alte criterii decât cele legate de piaţa concurenţială, spune Popescu. Aşa se face că, forţat şi de împrejurările economice, Cartrans a găsit clienţi în Belgia, Olanda, Luxemburg şi în ţările scandinave.

TIR-urile colorate în portocaliu transportă în mare parte componente auto produse în sudul Europei către statele nordice. „Am căutat, am căutat mult. Sunt, în general, operatori logistici foarte mari, la care noi lucrăm ca subcontractori.„ Cei mai mari clienţi sunt DHL şi Freya (Danemarca) şi Ewals din Olanda. Majoritatea curselor companiei se desfăşoară pe axele Scandinavia-Spania şi Scandinavia-Italia, dar şi în zona Olandei, unde se concentrează pe transport regional.