Trendul de vacanţe inedite, care să implice trasee cu grad mare de dificultate, precum cele pe Kilimanjaro, Caucaz, Mont Blanc, a început să prindă din ce în ce mai mult pe seama faptului că tot mai mulţi angajaţi în multinaţionale simt nevoia de a evada din rutina în care au intrat, observă Neacşu. „În perioada aceasta, începe sezonul de escaladare a muntelui Kilimanjaro şi cred că sunt aproximativ 60 de români care vor pleca anul acesta acolo“, spune el.

Alpinistul a fost primul român care a escaladat cel mai înalt munte al Africii, iar mulţi din cei care se pregătesc pentru o astfel de expediţie vin în magazinele lui nu doar pentru a-şi lua echipamentul, ci şi pentru a se sfătui cu el. Neacşu îşi aminteşte de o doamnă directoare din cadrul Raiffeisen care a venit în magazin cu scopul de a se echipa pentru Kilimanjaro. Se apucase de trei luni de acest sport şi, deşi a subestimat-o la început, a escaladat Caucazul, vârful Mont Blanc, dar şi Aconcagua, cel mai înalt vârf din America de Sud. „La noi veneau de obicei altfel de oameni, cu mâinile degerate, dar s-a schimbat profilul în ultimul timp pentru că oamenii încep să se întoarcă la natură.“ Încurajează evadarea pe munte şi îi sfătuieşte pe cei care doresc să practice un astfel de sport să înceapă cu trasee de şase ore, pe munţii din România.

Pentru a susţine această tendinţă, conduce el însuşi grupuri de angajaţi din companii, prin intermediul unei agenţii care organizează team building-uri. „Muntele te împrieteneşte, iar stânca te modelează, trebuie să urci mult pe stâncă pentru a vedea cine eşti“, explică Neacşu una dintre învăţăturile muntelui. Siguranţa pe munte, alături de pregătirea fizică, echipă şi somn sunt cei trei factori care, potrivit alpinistului, asigură reuşita unei expediţii. În ce priveşte echipamentul, costurile pentru un echipament de bază pentru o expediţie de timp de vară pornesc de la 1.000 de lei, iar pentru iarnă preţurile pornesc de la aproximativ 3.000 de lei. „Când aud aceste preţuri, mulţi spun că nu au nevoie de lucruri extravagante, dar uită că un astfel de echipament se cumpără pentru trei ani şi, în anumite situaţii, poate să le salveze viaţa“, spune Neacşu.

El crede că marile lanţuri de magazine care vând, în majoritatea cazurilor, echipament mai ieftin, nu i-au afectat afacerea, clienţii lor întorcându-se la el în cele din urmă. „Nu  ai cum să cumperi un bocanc de calitate de lângă o paletă de ping-pong, bocancul este un produs personalizat.“ În magazinele sale, Neacşu vinde exclusiv echipament pentru activităţi sportive în afara terenurilor clasice de sport, în timp ce concurenţii intraţi pe piaţă vând mai ales echipament pentru sporturile tradiţionale.

A observat că mai este loc pe piaţa autohtonă pentru astfel de afaceri prin colaborarea cu cele 30 de magazine mici din ţară, către care vinde produsele în volume mici, în baza unor comenzi ferme. Crede însă că antreprenorii din provincie care încearcă să crească astfel de afaceri nu au destulă forţă să o facă. Alpinistul român Adi Glăvan şi-a lansat o afacere în domeniu în Timişoara, dând curs pasiunii sale pentru care nu exista niciun magazin în oraşul său. În primăvara anului 2005 a înfiinţat agenţia de turism de aventură axată pe activităţi montane şi team building-uri de aventură Par-Alpin, iar în toamna aceluiaşi an a deschis magazinul. Patru ani mai târziu a lansat şi un serviciu extern de securitate a muncii la înălţime şi de alpinism utilitar. Vinde branduri precum CAMP, Petzl, Beal, ATTA, Climbing Technology, Ortovox, iar cel mai profitabil este, potrivit lui, CAMP. Clienţii săi sunt fie copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 12 şi 16 ani, cu părinţi pasionaţi de mersul pe munte, fie tineri adulţi cu vârste cuprinse între 30 şi 35 de ani care caută noi metode de relaxare în natură. Pachetele turistice integrează echiparea, dar şi conducerea grupurilor. Investiţia iniţială a fost de circa 20.000 de euro, iar veniturile au ajuns anul trecut la aproximativ 73.000 de euro. „Piaţa a fost afectată destul de mult de criză, primele fonduri tăiate au fost cele de la rubrica hobby, iar clienţii de team building au dispărut. Piaţa va creşte, dar încet şi fără un salt spectaculos“, observă Glăvan.

Aceeaşi combinaţie de pasiune pentru alpinism şi munte şi lipsa echipamentelor specifice l-a inspirat şi pe Gabriel Motică să improvizeze sau să confecţioneze propriile echipamente. Imediat după Revoluţie, familia Motică a lansat firma Gamontec, formată mai întâi dintr-un atelier de manufacturare de rucsacuri ale mărcii Maramont. Participarea la târgurile internaţionale de echipamente outdoor le-a dat ideea să completeze afacerea cu importul şi distribuţia de astfel de echipamente pentru piaţa din România, astfel că, pe lângă brandul Maramont, comercializează şi mărcile Camlebak, Kayland, Fuse, Had, Pieps, Fizan, Kong, Demon, Limar, Solda, Victorinox, Dynastar, Lange. Au deschis ulterior şi magazinele proprii Maramontsport şi au intrat şi pe partea de comerţ online, bonul mediu cu care vând produsele ajungând la 300 de lei. Afacerea, pornită de la un capital de 2.000 de lei în 1990, le aduce astăzi venituri de 500.000 de lei (cca 110.000 de euro), vânzările fiind înjumătăţite comparativ cu cele dinaintea crizei. La fel ca în cazul Himalaya şi Par-Alpin Grup, clienţii sunt persoanele pasionate de sporturile montane şi de ieşirile în natură, precum şi diverse companii care au nevoie de echipament.