În plus, o serie de modificări de politică publică, determinate de considerente bugetare, au limitat accesul la medicamente pentru întreaga populaţie: preţ minim european, referenţiere pe grupe terapeutice, plata întârziată a furnizorilor, taxa claw-back, limitarea prescrierii, mai arată raportul LAWG. Toate aceste măsuri au privat pacienţii români de avantajele unor noi terapii, unele cu potenţial de a salva vieţi. Dezvoltarea serviciilor medicale şi asigurarea unui tratament egal pentru cetăţenii români presupun un complex de măsuri cu impact la nivelul întregului sistem de sănătate, iar actualizarea listei medicamentelor compensate este un pas necesar, arată raportul LAWG. „La noi au ajuns să se suprapună în calculul taxei foarte multe elemente pe care, dacă le adunăm, rezultă că nu avem un business sustenabil. România funcţionează cu cel mai mic preţ la medicamente din Uniunea Europeană, peste care se adaugă o taxă clawback de 20% din cât vinzi şi o rată de schimb a cursului valutar neactualizată de doi ani şi diferită cu 5% faţă de cel actual“, mai spune şeful ARPIM.

În prezent, companiile farmaceutice plătesc în România 200 de milioane de euro pentru studiile clinice derulate pe piaţa locală, însemnând tratamente aflate în faza de testare şi plăţi către medicii care le derulează – „există mii de bolnavi care sunt trataţi pe spatele industriei ca o soluţie de avarie, neavând parte de molecule noi“. Şeful ARPIM, Călin Gălăşeanu, spune că însuşi faptul că statul achită cheltuielile pentru medicamente la nivelul trimestrului al patrulea din 2011 este „anormal şi nefiresc“. Practic, consumul din utimele trei luni din 2011 este etalonul după care se calculează şi consumul actual, deşi acesta este de fapt mai mare cu cel puţin 20%.

Oficialii ARPIM mai spun că statul nu are libertate totală de decizie, mare parte din schema bugetară fiind desenată în parteneriat cu creditorii externi. „Statul se ascunde în spatele troicii - Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Comisia Europeană - în legătură cu ţinta de deficit bugetar. Atâta timp cât se păstrează în limita a 2,2%, totul este în regulă pentru autorităţi. Nu există discuţii între industrie şi stat la capitolul cifre. Dialogurile care există sunt constructive, dar asta nu înseamnă că sunt şi productive.“

Călin Gălăşeanu spune că cele 100 de milioane de euro necesare actualizării listei cu toate moleculele inovative care lipsesc de şase ani de pe piaţă s-ar putea lua cu uşurinţă din taxa pe viciu. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală colectează anual din taxarea băuturilor alcoolice şi tutunului peste un miliard de lei, potrivit celor mai recente date disponibile. O altă sursă ar fi o mai bună gestiune a fondurilor alocate medicamentelor şi serviciilor medicale, unde risipa şi corupţia scurg sute de milioane de euro din sistem, potrivit Curţii de Conturi. „Autorităţile au sesizat că există o serie de medicamente care ar putea fi delistate fără să producă vreun deserviciu asiguratului sau pacientului. Un exemplu ar fi ibuprofenul, unde statul compensează anual produse în valoare de nouă-zece milioane de euro. În România, pacienţii pot să plătească pentru ibuprofen“, explică Gălăşeanu.

Posibila introducere pe liste a 110 molecule din cele 170 ar acoperi în total 13 arii terapeutice cu impact social ridicat, calculat în funcţie de morbiditate, dizabilitate şi mortalitate. Cele mai multe vizează oncologia, urmată de cardiologie, reumatologie şi diabet zaharat. Hepatita C poate fi tratată cu noile molecule, speranţa de viaţa a pacienţilor infectaţi cu HIV poate ajunge la 20 de ani, iar cancerul de col uterin poate fi prevenit prin vaccinare.

„Actualizarea listei de medicamente gratuite şi compensate nu va genera pe termen scurt o economie. Terapiile inovatoare costă, iar beneficiile se văd pe termen lung printr-o societate mai sănătoasă şi mai productivă“, concluzionează Adrian Grecu, general manager al Abbott.

Şefii ARPIM cred că cel mai bun scenariu, bazat pe o variantă a unui proiect de hotărâre de guvern din februarie a guvernului USL de atunci, ar include 120 de molecule pe listă, compensate cu grade diferite, iar cel mai rău scenariu ar lăsa doar cele 17 molecule adresate bolilor rare adăugate în iunie.

Şeful Janssen România, Jacopo Murzi, invocă un studiu realizat de IMAS, potrivit căruia 88,5% dintre români doresc să aibă acces la cele mai noi medicamente şi tratamente, iar peste jumătate din cei intervievaţi ar fi de acord să plătească preţul integral pentru medicamentele ieftine, în schimbul compensării altora mai scumpe. „Unul din cinci pacienţi români este tratat integral de producătorii farmaceutici. România ar trebui să îşi alinieze cheltuielile cu sănătatea şi medicamentele la media UE, ceea ce înseamnă împărţirea responsabilităţii între industria farma şi stat. Există numeroase programe finanţate de UE, Norvegia, Elveţia, Banca Mondială, care pot fi accesate, iar astfel o parte din fonduri pot fi realocate pentru a satisface nevoia de tratament a populaţiei“, spune Murzi. Managerul vede România ca pe o piaţă emergentă cu un nivel scăzut al cheltuielilor pentru sănătate şi medicamente, o lipsă a sustenabilităţii şi, cel mai important, cu un sistem sanitar considerat mai degrabă un cost decât o investiţie în bunăstare.