În prezent, aproximativ 170 de molecule aşteaptă accesul pe lista medicamentelor compensate; dincolo de evaluarea beneficiilor, o contribuţie semnificativă în luarea deciziei o va avea, fără îndoială, impactul bugetar. „Explicaţia pentru actualizarea listei de medicamente compensate la intervale de timp mari este dată de subfinanţarea sistemului. Sănătatea nu este şi nu a fost o prioritate pentru autorităţi, cel puţin dacă ne raportăm la acţiunile derulate în ultimii ani. Focusul a fost pe termen scurt cu implicaţii majore, negative pe termen lung asupra societăţii“, spune Adrian Grecu, general manager al Abbott.

Potrivit unui raport al asociaţiei companiilor farmaceutice americane de pe piaţa locală (LAWG), costurile suplimentare pentru Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) privitoare la actualizarea listei de compensate trebuie cunoscute, simultan cu identificarea unor soluţii de finanţare. În acelaşi timp, LAWG face trimitere la faptul că impactul bugetar nu este unilateral: în afară de costurile imediate, se va ameliora starea de sănătate a pacienţilor, dar este vorba şi despre beneficii economice şi reduceri viitoare ale cheltuielilor cu serviciile medicale. „Decizia compensării noilor molecule nu trebuie privită dintr-o perspectivă îngustă de timp şi analiză, ci evaluată cel puţin pe termen mediu, astfel încât efectele benefice ale noilor terapii să-şi facă simţit efectul“, precizează membrii LAWG. Raportul atestă că efortul bugetar suplimentar care ar trebui suportat de FNUASS ca urmare a includerii moleculelor/indicaţiilor noi pe lista de medicamente compensate variază între 217 de milioane de lei în primul an de la compensare şi 487 de milioane de lei în al treilea an, respectiv între 2,3% şi 5,2% din bugetul alocat medicamentelor în 2013.

Oficialii companiilor farmaceutice americane susţin că, în ultimii patru ani, criza economică a afectat veniturile publice, inclusiv contribuţiile de asigurări sociale de sănătate virate la FNUASS, iar reacţia autorităţilor a fost de a implementa un program amplu de raţionalizare a cheltuielilor, mai ales în domeniile asistenţei medicale spitaliceşti şi al consumului de medicamente compensate. În toată această perioadă, eforturile au fost îndreptate asupra controlului resurselor, ofertei şi consumului. În schimb, spun producătorii, calitatea, diversificarea şi creşterea accesului la servicii medicale au rămas pe plan secund. În acest context, unul dintre domeniile cele mai vizate a fost regimul medicamentelor eliberate pe bază de prescripţie medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Despre mitul „Nu avem bani la buget“, directorul ARPIM aminteşte de rectificarea bugetară din vara anului 2014, când Ministerul Sănătăţii a primit de la guvern aproape 500 de milioane de lei, iar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, 166 de milioane de lei. „Atâta timp cât niciun leu nu s-a introdus în bugetul aprobat trimestrial, la sfârşitul celor trei luni noi tot am plătit diferenţa (prin taxa clawback, producătorii achitând  diferenţa dintre consumul real şi bugetul alocat de către stat – n.r.). Fără să luăm în calcul lista nouă de medicamente, toată diferenţa dintre consumul real de zi cu zi şi cât achită statul este foarte mare, respectiv de la 1,9 miliarde la 1,5 miliarde pentru un trimestru. Bani ar fi, doar că ei nu sunt administraţi cum trebuie, iar orice rectificare bugetară este plătită tot de către industria farmaceutică“. Anual, companiile farmaceutice cu activitate pe piaţa locală plătesc, cumulat, peste 250 de milioane de euro pe taxa clawback, reprezentând diferenţa dintre bugetul alocat medicamentelor şi cererea din partea pacienţilor. Impactul cel mai puternic s-a resimţit în profitabilitatea industriei, media plăţilor către stat pentru taxa clawback, introdusă iniţial ca o măsură temporară, fiind de 20% din cifra de afaceri. Şeful ARPIM, Călin Gălăşeanu, vede „nedrept“ faptul că producătorii plătesc în cuantumul taxei clawback şi marjele distribuitorilor de medicamente şi farmaciilor, după ce TVA a fost eliminată la finele anului 2012.

Potrivit LAWG, decizia de compensare a preţului medicamentelor este rezultatul unui complex de factori, deopotrivă tehnici, financiari şi politici. La evaluare contribuie criterii de eficacitate clinică, siguranţă în utilizare, impact asupra calităţii vieţii pacienţilor, impact bugetar şi politici de sănătate, cărora li se adaugă contextul social şi economic. UE lasă la latitudinea statelor membre fondul deciziilor, însă încearcă să standardizeze anumite aspecte procedurale, menite să asigure libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor în interiorul pieţei comune. Unul dintre obiective este garantarea unui tratament egal pentru pacienţi şi furnizori pe teritoriul întregii Uniuni. România însă nu a mai luat decizii privind cererile de includere în lista medicamentelor compensate de la sfârşitul anului 2008. „Medicamentele introduse în 2008 deja nu mai sunt unele noi, iar în doi-trei ani îşi vor pierde patentul şi vor apărea şi forme generice, iar profitabilitatea lor va scădea. Nivelul de profitabilitate diferă în funcţie de portofoliu, însă producătorii vor avea beneficii limitate pentru că moleculele sunt pe piaţă de şase ani, dar nu au putut fi folosite în România“, spune Gălăşeanu.