De aceeaşi părere sunt şi membrii grupului de arhitecţi – Cosmina Goacea, Constantin Goacea şi Ştefan Ghenciulescu – ce au demarat proiectul Halele Carol, printr-o colaborare între Asociaţia Zeppelin, organizaţia dedicată cercetării în domeniul urbanismului şi activării oraşelor Eurodite, cât şi compania Hesper SA, ce deţine fabrica funcţională din vecinătatea spaţiilor Halele Carol, aflate în vecinătatea parcului omonim.

„Ar fi fost nevoie de o investiţie uriaşă, în condiţiile în care, în România, spre deosebire de Occident, administraţiile nu se implică deloc în astfel de operaţii. Pe de altă parte, pretutindeni în lume încep tot mai mult să funcţioneze şi pentru astfel de locuri operaţii de tip proces. Proiecte care încep cu ţeluri ambiţioase însă cu intervenţii propriu-zise cu costuri foarte mici şi care evoluează treptat, în mod sustenabil, bazându‑se pe colaboarare, pe atragerea de noi parteneri, pe dezvoltare permanentă şi sustenabilă“, descriu ei modul în care se desfăşoară proiectul, în lipsa unor intervenţii din partea administraţiilor publice.

Iniţativele de acest tip nu se concentrează doar în Capitală: clujenii ce organizează Electric Castle şi-au început şi ei activitatea în subsolul unei foste fabrici de pensule din Cluj, unde se desfăşoară şi o serie de evenimente culturale; la fel se întâmplă şi în Timişoara, unde din ce în ce mai multe spaţii au fost astfel transformate. „Tendinţa principală este aceea de diferenţiere şi de a oferi o experienţa reală consumatorului când calcă pragul locaţiei tale, mai mult decât declarativ. (...) Nevoia de adrenalină şi de împlinire a nevoii de socializare şi ieşire în oraş într-un timp scurt pentru public, dar care să compenseze restul timpului petrecut muncind, determină proprietarii de cluburi să vină cu propuneri atipice şi set‑up‑uri mai puţin convenţionale“, explică şi Cătălina Chirica, communication manager al Fratelli.

Fratelli Social Club, locaţia pe timp de vară a Fratelli şi prima construită ca şi club, a funcţionat şi aceasta într-un spaţiu fost industrial, dintr-o întâmplare. În 2006, când clubul de vară Fratelli Social Club urma să fie închis, căutau un spaţiu de depozitare pentru mobilierul acestuia. Au descoperit spaţiul fostei fabrici Automatica, când le-a venit ideea deschiderii unui Fratelli Studios. Clubul a funcţionat în spaţiul fostei fabrici Automatica din noiembrie 2006 până în mai 2007, când au construit Fratelli Studios în locaţia actuală de pe strada Glodeni.

Reprezentanţii Nod makerspace spun că deja tendinţa folosirii spaţiilor industriale pentru cluburi şi locuri de evenimente este evidentă şi pozitivă. „Trebuie să recunoaştem că acest tip de spaţii - relicve ale unei epoci industriale foarte apropiate nouă în spaţiu şi timp, cu impact psihologic real - manifestă un «romantism» foarte atrăgător pentru un public cultivat, degrabă sfidător de convenienţe tradiţionale. Adevărul este că utilizarea acestor spaţii este un lucru eminamente pozitiv, nu are de ce să aspire la măruntul statut de «tendinţă». Dacă observăm din ce în ce mai multe iniţiative de acest tip este doar pentru că noua generaţie începe să înveţe cum să-şi creeze singură condiţii acceptabile de trai, cum să-şi asume riscuri, cum să reinventeze lumea.“

Marile dezvoltări ale vechilor spaţii industriale sunt însă mai puţin romanţate, dar reprezintă obiectul marilor reconversii. Acum, odată cu efervescenţa pieţei imobiliare proaspăt „dezgheţate“, aproape că nu există zi în care să nu se anunţe o nouă achiziţie a unui astfel de teren (spre exemplu, achiziţia recentă a terenului de 40.000 de metri pătraţi al fostei uzine Hidromecanica din Braşov de către israelienii de la AFI Europe), ori începerea unui nou proiect imobiliar (cum ar fi dezvoltarea complexului de birouri al diviziei de imobiliare a IKEA).

Caracteristicile acestor spaţii ce îi atrag pe investitori sunt evidente: suprafeţele generoase de teren disponibile în locaţii centrale, proximitatea faţă de zonele dens populate, conexiunea bună la mijloacele de transport, posibilitatea obţinerii unor parametri urbanistici foarte buni şi a unor funcţiuni mixte şi flexibile, infrastructura bună, ce include şi deservirea acestor spaţii de reţelele de utilităţi la capacităţi mari, concurenţa şi perspectiva de dezvoltare pe termen lung. Sînziana Oprea, associate director land agency al Colliers International România, apreciază că valoarea investiţiilor în achiziţii de vechi platforme industriale din 2004 şi până în prezent se ridică la 1,5 miliarde de euro. Suma a fost direcţionată în achiziţia de amplasamente situate în interiorul oraşelor, cumpărate pentru a fi transformate în spaţii comerciale, de birouri sau apartamente.

Potrivit Sînzianei Oprea, cea mai proeminentă activitate tranzacţională a fost înregistrată în 2007, când s-au încheiat câteva achiziţii de referinţă, cu tranzacţii de peste 50 de milioane de euro la fiecare. Oferă ca exemplu tranzacţiiile Laromet/AFI Europe, Helitube/Belrom, Electroaparataj/Real4You sau CI Griviţa/Bluehouse & Bluerose. „Relocarea fabricilor către periferie, în zonele industriale create cu acest scop, reprezintă o evoluţie firească pentru dezvoltarea oraşului şi a pieţei imobiliare şi au oferit oportunităţi investitorilor de a securiza locaţii centrale şi semicentrale pe care să dezvolte proiecte rezidenţiale, comerciale sau birouri. De multe ori însă, aceste dezvoltări de anvergură pun presiune pe infrastructura existentă, astfel încât este foarte importantă corelarea proiectelor cu capacitatea infrastructurii pentru a se asigura sustenabilitatea proiectului pe termen lung“, descrie Oprea unul dintre neajunsurile unora dintre aceste proiecte.