Cinci lire în plus

Cu ocazia concertului de la Liverpool, formaţia descoperă că Brian a încasat cinci lire sterline în plus faţă de restul membrilor, din poziţia de lider; este sfârşitul erei Jones şi începutul perioadei de autoritate a lui Jagger.

În primăvara anului 1964 Rolling Stones câştiga un loc trei în topuri cu single-ul "Not Fade Away"/"Little By Little" şi dobândeau statutul de lideri ai noii generaţii de rebeli din Marea Britanie. Publicaţia "The Melody Maker" clama "V-aţi lăsa fiica împreună cu un Rolling Stone?", demers care nu a făcut decât să le crească numărul fanilor.

Următoarele concerte în Statele Unite şi Europa, precum şi lansările de noi single-uri şi albume nu fac decât să le sporească notoritatea; nu era vorba numai de muzică, pentru că în primăvara anului 1965 o publicaţie de specialitate făcea un apel către Rolling Stones să salveze industria confecţiilor, ameninţată de dezastrul financiar indus de modul în care se îmbrăca Jagger. Single-ul "Satisfaction", lansat în august 1965, devine imnul celor ce refuză formalismul şi rutina. Mai mult, la jumătatea deceniului formaţia se situează în prima linie a mişcării de emancipare a tinerilor din anii '60. În primăvara anului 1967, Rolling Stones trece Cortina de Fier şi susşine un concert la Varşovia, în Polonia. Spectacolul se încheie cu o serie de manifestaţii pe străzile oraşului, poliţia folosind gaze lacrimogene pentru împrăştierea celor câteva mii de manifestanţi din faţa Palatului Culturii.

De altfel primul deceniu de activitate al formaţiei este marcat de tot mai desele şi tot mai importantele conflicte care însoţesc concertele Rolling Stones: vacarmul a făcut ca timp de doi ani Mick să nu fie în stare să audă ceea ce cânta. Spiritul rebel s-a tradus şi prin desele arestări ale membrilor formaţiei pentru posesie şi consum de droguri. În iunie 1969 survine despărţirea de Brian Jones şi venirea chitaristului Mick Taylor. Numai o lună mai târziu, Jones este găsit mort în piscina casei sale; este un deces controversat, pus fie pe seama drogurilor, alcoolului şi depresiei survenite în urma despărţirii de Rolling Stones, fie pe seama unei crime. Două zile mai târziu formaţia cânta în faţa a 350.000 de oameni, în Hyde Park; concertul îi este dedicat lui Brian, în memoria căruia sunt eliberaţi mii de fluturi albi.

"Unde sunt banii mei?"

Deceniul nu se încheie strălucit pentru Rolling Stones: în toamna anului 1969, Mick încerca să pună la punct o strategie pentru depăşirea problemelor financiare cu care s-au confruntat permanent, în ciuda faptului că au câştigat milioane de dolari din concerte şi albume. Unii povestesc cum Jagger îşi alerga, la începutul anului 1970, managerul, pe afaceristul şi expertul contabil Allen Klein din New York, prin hotelul Savoy, strigându-i în gura mare: "Unde sunt banii mei?…Unde sunt banii mei?".

Din iulie 1970 finanţele Rolling Stones au intrat în administrarea prinţului Rupert Loewenstein, bancher londonez, catolic, distins, cu accent aristocratic şi cu o imagine greu de asociat cu stilul non-conformist al formaţiei. Cu toate acestea, "Rupie" a fost, pentru 37 de ani, membru al formaţiei. Cu spor: de la starea falimentară din 1970, Rolling Stones au strâns în jur de două miliarde de dolari; Keith Richards rezuma situaţia cel mai bine: "Atâta timp cât Rupert zâmbeşte, sunt cool".

Rupert nu numai cã a zâmbit, dar a şi închegat, împreunã cu Mick, o echipă de profesionişti, care a început să pună la punct ceea ce astăzi poate fi definit drept "corporaţia Rolling Stones" - mai mult decât o formaţie care vine în faţa fanilor şi cântă sau lansează albume. Vorbim aici de o întreagă industrie şi de o adevărată ştiinţă a conceperii unui spectacol cu lumini, efecte de scenă, pirotehnice, o exacerbare graduală a atmosferei unui spectacol modern. Avem de-a face cu o evoluţie indiscutabilă a showbusiness-ului care începea, în anii '60, la Woodstock, cu o schelă, nişte scânduri pe schelă şi nişte muzicieni şi instrumente pe scânduri, în faţa fanilor.

A doua soţie a lui Jagger, Jerry Hall, îl tachina pe Rupert Loewenstein numindu-l "Rupie The Groupie" (Rupie, fanul dedicat). Cu toate acestea, Rupie a legat o prietenie de patru decenii cu Mick, iar parteneriatul dintre cei doi a influenţat trupa la fel de mult ca şi relaţia dintre Jagger şi Keith Richards, compozitorii celor mai multe dintre cântecele Rolling Stones, dar şi beneficiarii celei mai mari părţi din încasări.

Rupie a făcut din Rolling Stomes o companie privată în adevăratul sens al cuvântului. Unii dintre liderii acesteia, cum sunt Joe Rascoff sau Michael Cohl, rămân departe de ochii publicului. Cum departe de ochii publicului stau şi companiile Promotour, Promopub, Promotone şi Musidor, identificate de revista americană Fortune în 2002 drept vehiculele de promovare şi de afaceri ale formaţiei. Grupul de companii era înregistrat în Olanda, ţară recunoscută pentru regimul fiscal relaxat.