EL A SIMŢIT ÎNCĂ DE ANUL TRECUT CĂ NU MAI ESTE VREMEA LUPILOR SINGURATICI ÎN TURISM ŞI CĂ ESTE NEVOIE DE ALIANŢE. S-au format deja câteva şi chiar se discută să se facă şi mai multe. "Cei mai vechi din turism vor face un pas în spate, pentru că lucrurile s-au mai schimbat. Noi suntem generaţia tânără, cu laptop-ul sub pernă. Totul e online, nu se mai face nimic manual. Chiar vin unii după mine, eu am 37 de ani, de 23-24 de ani, care vor fi şi mai activi. Visează mai sus. Eu, când am venit în '97 şi am făcut turism, eram foarte mic", spune el.

Pandel îşi aminteşte că a început afacerile în turism cu o găleată de aracet şi 100 de afişe. Pe atunci era student la Drept şi şeful unui club montan. "Am devenit ghid montan, am mers pe munte, am plecat cu naşul cu trenul, cu chitara, şi am zis să fac o agenţie ca să duc tinerii, studenţii, pe munte. În 1997 am luat licenţa de turism şi am luat un subsol chiar lângă Facultatea de Drept. Fusese un laborator foto pe vremea lui Ceauşescu. Am zugrăvit acolo cu toţi prietenii, am dărâmat, curgea apa... Am făcut o mică agenţie pe Kogălniceanu, lângă mari nume pe vremea aia. Am fost vreo trei-patru ani revânzător, vindeam pachetele celorlalţi şi nu prea intra nimeni în subsolul meu. Când ploua, chiar se inunda subsolul", povesteşte el.

A început cu afişe alb-negru, lipite pe stradă, pe pereţi şi pe stâlpi, şi vindea litoralul românesc. În 2001 a plecat în vacanţă în Paralia Katerini, în Grecia. Până atunci, în cei patru ani de activitate, a fost tentat de câteva ori să renunţe. "Era foarte greu la început. Îmi vindeam iarna echipamentul de alpinism, pentru că nu îl mai foloseam, ca să îmi pot plăti cheltuielile de peste iarnă, iar când începeam să încasez peste vară din vacanţe, îmi cumpăram din nou echipament. Îmi era greu să folosesc taxiul şi să merg acasă. Luam troleul de la Kogălniceanu până la Universitate şi de acolo luam metroul până în Berceni", spune Pandel. El îşi aminteşte că umbla îmbrăcat în costum, ca să le facă impresie bună partenerilor de afaceri, dar mânca la cantina de la Facultatea de Drept din lipsă de bani.

În 2001, în Paralia, s-a întâlnit cu o persoană care i-a schimbat viaţa şi care i-a devenit mai târziu naş de cununie şi naşul copiilor. Stratos Halkidis este grec, proprietar de hoteluri şi restaurante în Paralia, şi el l-a ajutat pe Pandel la început să facă primul său autocar pe turism extern, cu români pe care i-a trimis în vacanţă în Paralia. "Mi-a dat un preţ bun, dar riscul l-a suportat el pentru primii doi ani. În timpul Olimpiadei de la Atena din 2004, când deja aveam vreo trei autocare, a fost un an foarte greu. În momentul în care s-a clătinat toată piaţa şi lumea anula totul pe Grecia, el a zis să merg în continuare şi dacă pierd bani, suportă el pagubele. Am mers mai departe şi n-am pierdut, iar din acel an am început să ne impunem", spune el. În 2005 Pandel a cumpărat primul autocar, second hand, iar în 2007 a cumpărat cinci autocare noi în leasing. Pentru acestea şi-a ipotecat casa.

Între timp, Christian Tour a ajuns să fie cel mai mare operator român de chartere. Anul trecut a operat 22 de chartere pe săptămână, iar în acest an va avea 26 de zboruri. "Lucrăm cu Aegean Airlines, care a cumpărat Olympic Airlines. Este cea mai mare companie aeriană din Grecia. Avem exclusivitate pentru România. În acest an avem chartere pentru mai multe insule din Grecia - Creta, Rhodos, Kos, Santorini, Mikonos, Zakynthos, Corfu, apoi Turcia cu Bodrum şi Antalya, Spania (Mallorca, Malaga, Tenerife) şi altele. Zburăm din toate marile oraşe ale ţării. Avem Creta din Iaşi, Cluj, Timişoara, Bucureşti. Avem zbor de Antalya din toate oraşele mari ale ţării", spune Pandel.

Charterul e cea mai riscantă activitate turistică. Practic închiriezi avionul şi poţi să-l umpli sau nu. "Noi am avut întotdeauna grad de umplere peste 90%. Avem o întreagă infrastructură. Avem hotelurile noastre cu care lucrăm exclusiv pentru România. Avem maşini care asigură transferuri de la aeroporturi, avem ghizii noştri. Avem 25 de sedii de vânzare în ţară, o divizie internă, cu vânzare direct către clienţi, divizie către revânzători şi parteneri şi divizia corporate. Mai avem o divizie de hoteluri şi restaurante, am deschis un restaurant grecesc anul trecut în Centrul Vechi şi în acest an ne-am propus să mai deschidem încă două. În străinătate avem o divizie de incoming în anumite ţări, avem birouri în Mallorca, Malaga şi Costa Dorada (Spania) şi în Antalya, Kusadasi şi Bodrum (Turcia) şi în Grecia. Cu aceste firme aducem în ţările respective clienţi din diverse state europene. Pentru acest an preconizăm afaceri cumulate, pe tot grupul, de peste 75 de milioane de euro. Vrem să mărim flota de transport şi reţeaua de agenţii", spune şeful Christian Tour. Pandel spune că deşi munca îi ocupă aproape tot timpul, îi place ceea ce face. În Ajun, pe 24 decembrie, deşi nimeni nu lucra la agenţie, a venit la muncă. "Îmi place ceea ce fac. Dar acum, că am copii mici, pierd timpul pe care l-aş putea petrece cu ei şi care e foarte important. Pierzi poate şi din sănătate din cauza stresului şi a nervilor. Dar prima pierdere sunt ieşirile cu prietenii şi timpul pe care ţi l-ai fi alocat ţie personal. Dacă ai target doar banii, meseria asta nu e potrivită. Din 12 luni într-un an, poate 4-5 luni sunt plecat în străinătate la contracte sau la negocieri. Nu e plictisitor. Îmi place să vorbesc cu oamenii. La târgurile de turism, când se termină cele patru zile, angajaţii se bucură că se termină, iar mie îmi pare rău. Mai stăteam, mai vorbeam cu oamenii, mai schimbam idei", explică el.

Încă mai merge pe munte, dar cu ATV-ul. "Când trec pe Valea Prahovei, mă uit în sus la Bucegi şi oftez dacă nu pot să urc. Am câteva terenuri prin Bucegi şi am zis că ori construiesc ceva, ori iau nişte cabane." Îi mai plac şi călătoriile şi zona ezoterică. Citeşte filosofie, istorie şi religie, cel puţin o carte pe săptămână. Citeşte mai ales când călătoreşte în interes de afaceri, în avioane sau în aeroporturi. I se spune Călugărul în cercul de prieteni, dar nu pentru că are înclinaţii religioase, ci pentru că nu fumează, nu bea alcool şi nu pierde nopţile. "Părerea mea e că sunt un tip foarte aşezat. Nu-mi plac maşinile şi nu conduc, deşi am permis de la 18 ani. Am şofer. Merg cu o maşină care are zece ani vechime, deci nu mă interesează", spune el.