Ultimele zile s-au remarcat prin aglomeraţia de veşti deloc bune: România a rămas în urmă faţă de calendarul privatizărilor asumat cu FMI şi UE, iar cheltuielile bugetare au crescut cu 8,5% pe primele luni faţă de un plan de creştere de 2,4% pentru tot anul 2012, ducând deficitul la 7,2 mld. lei, faţă de un plafon de 6,8 mld. lei convenit cu FMI pentru prima jumătate a anului. Criza din zona euro face ca previziunea de creştere economică să se ţină numai de banii publici: "Sectorul de construcţii e aşteptat să-şi continue performanţa bună, graţie lucrărilor de infrastructură cofinanţate de UE. Previziunea noastră de creştere pentru 2012 rămâne neschimbată la 1,2%, în condiţiile consolidării consumului în an electoral", afirmă Dumtru Dulgheru, economist al BCR. Experţii BCR se tem că deficitul bugetar ar putea trece de 3% din PIB şi recomandă acţiuni imediate pentru remedierea situaţiei, în timp ce Mateusz Szczurek, economist-şef pentru ECE în cadrul ING Bank, atrage atenţia că în astfel de condiţii, trecerea la o impozitare progresivă a veniturilor, cu un plafon maxim de 16%, care figurează în proiectul economic al USL pentru 2013, "va duce la pierderi mari de venituri fiscale şi la o revizuire masivă a proiecţiilor bugetare".

Alte instituţii şi-au ajustat deja previziunea pentru creşterea PIB în acest an: e cazul Băncii Mondiale, care de la o estimare de 3,7% vara trecută a ajuns în ianuarie la 1,5%, iar acum s-a oprit la 1,2%. Totuşi, în prezentarea de săptămâna trecută a raportului EU11 (noile state membre ale UE plus Croaţia), François Rantrua, directorul pentru România al Băncii Mondiale, ne-a lăudat performanţele - creşterea economică de 2,5% din 2011, "una dintre cele mai mari din UE", felul cum sistemul bancar a rezistat tensiunilor externe, scăderea inflaţiei -, apreciind că "perspectiva macro a României arată mai bine decât a celor mai multe dintre ţările comparabile din UE". Banca, cu care Guvernul tocmai a semnat un acord de credit de 1 mld. euro şi are în derulare programe de asistenţă pentru reforma administrativă, fiscală, a transporturilor, a energiei şi a sectorului medical, prevede pentru 2013 o creştere a PIB de 2,8%, mai slabă decât pentru Lituania (3,5%), Polonia (3,2%) sau Slovacia (3,1%), dar mai bună decât cea a Bulgariei (2,5%), a Ungariei (1,5%) ori a Cehiei (1%).

De aici încolo încep însă greutăţile. "Centrul de greutate al politicilor de reformă va trebui să treacă treptat de la stabilizarea macro la stimularea creşterii economice sustenabile, prin abordarea cauzelor profunde ale dezechilibrelor manifestate în cursul crizei", spune Rantrua. Cu alte cuvinte, Banca Mondială, instituţie care se ocupă cu precădere de tendinţele economice calitative, nu de cele strict cantitative, cere măsuri de contracarare a celui mai neliniştitor fenomen adus de criză: după ce standardele de viaţă în Europa începuseră să se armonizeze în deceniul trecut, decalajele de calitate a dezvoltării (deci nu de creştere economică) dintre UE15 şi nou-venitele din Est s-au accentuat din nou şi se vor accentua pe mai departe, urmând ca revenirea la convergenţă, cel puţin din punctul de vedere al veniturilor pe cap de locuitor, să devină vizibilă abia prin 2050.

Câteva piese de puzzle constatate în raportul BM: ţările din UE11 ca grup sunt cu mult în urma UE15 la indicatorii legaţi de inovaţie şi de calitatea educaţiei, rata emigrării în rândul populaţiei cu educaţie terţiară este printre cele mai mari în Est, regiune incapabilă să atragă ea însăşi din alte părţi imigranţi cu calificări înalte, iar emigraţia totală ar urma să ducă la o pierdere totală de forţă de muncă de cca 19% în UE11 în perioada 2010-2050. Multinaţionalele şi firmele cu capital străin le depăşesc sistematic pe cele locale la productivitate şi inovaţie, întrucât atrag cu uşurinţă forţa de muncă de cea mai bună calitate şi cumpără cele mai productive firme locale. Integrarea financiară şi comercială a Vestului cu Estul a făcut ţările estice prea dependente de băncile occidentale şi de exporturile către UE15.

În fine, presiunile pentru creşterea cheltuielilor sociale vor creşte pe măsură ce situaţia demografică se înrăutăţeşte, exact într-o perioadă când Europa de Vest descoperă ea însăşi că modelul ei social nu mai funcţionează. Care ar fi remediile propuse de Banca Mondială?