Ideile lui pro-piata au influentat o generatie de economisti mai tineri care acum detin importante posturi in administratia centrala, intre care Zhou Xiaochuan, seful bancii centrale, si Lou Jiwei, presedintele imensului fond suveran al tarii.

"Aici el e un fel de parinte al economiei", explica Laurence Brahm, care a scris cateva carti despre perioada de reforme a Chinei. "Ce a spus el e acum schita de model pentru reforme".

Criticii spun ca influenta lui Wu asupra guvernului slabeste. (Ei sustin ca el nu este invitat la seminariile economice tinute pentru liderii de frunte, inclusiv pentru premierul Wen Jiabao).

"Trebuie sa tineti cont, China este o dictatura", adauga Victor Shih, profesor de stiinte politice la Universitatea Northwestern. "Daca vor sa-i inchida gura, pot sa o faca". Date fiind riscurile, nu e greu sa te intrebi de ce unul dintre arhitectii reformelor Chinei a devenit atat de negativist, de nervos si de sfidator.

Personalitatea si povestea de viata tumultuoasa a lui Wu ofera niste indicii. Chiar si sustinatorii sai recunosc ca are un stil combativ si il descriu ca pe un idealist incapatanat, ale carui aptitudini de comunicare s-au cizelat in anii de viata grea.

"El intotdeauna si-a exprimat ideile in cel mai transant mod", il descrie Zhang Chunlin, care a fost studentul lui Wu. "Nu e un tip diplomat. Chiar daca bate spre 80 de ani, inca se mai cearta cu ziaristii".

Faptul ca a trait o viata atat de lunga ar fi putut sa-i surprinda pe parintii lui, intelectuali cu stare care conduceau unul dintre cele mai mari ziare independente din tara, in Nanjing. Copil bolnavicios, nu i se dadusera multe sanse sa treaca de un an. Si-a petrecut mare parte din tinerete consemnat la pat, citind romane rusesti si lucrarile lui Lu Xun, un influent scriitor chinez din anii '20.

Una dintre cele mai timpurii amintiri este sosirea in capitala din timpul razboiului, Chongqing, in 1937, la varsta de 7 ani, dupa ce familia sa a parasit Nanjingul si pe japonezii care-l invadasera. Saracia era peste tot.

"In Shanghai sau in Nanjing, cersetorii intai te ajutau si apoi cereau bani", isi aminteste el. "Dar in Chongqing iti luau mancarea de la gura".

Acest tip de experiente l-au transformat intr-un socialist idealist. A studiat economia marxista la facultate si a absolvit cu brio in 1954 Universitatea Fudan din Shanghai. Aceasta i-a asigurat un loc in institutul de cercetare de elita al tarii, Academia de Stiinte din Beijing. La putina vreme dupa ce a ajuns aici, insa, China s-a angajat in masive campanii politice, ca Marele Pas Inainte, care necesitau prea putina cercetare. Cea mai dura dintre ele a fost Revolutia Culturala, din 1966 pana in 1976, cand intelectualii si descendentii chiaburilor erau identificati drept "contrarevolutionari". Mao Zedong dorea ca intelectualii sa fie trimisi la tara pentru "reeducare". Asa ca in 1969, aproape toata Academia a fost trimisa in provincia Henan ca sa invete sa praseasca si sa construiasca case in sate izolate.

"Cand am plecat, eram pregatit sa nu ma mai intorc vreodata acasa", spune solemn Wu. "Ni se spusese ca vom prasi pentru tot restul vietii".