Criza a accentuat fenomenul de redistribuire a producţiei la nivel global, dar în acest sens şi România este un hub regional de producţie pentru companii cum sunt Renault, Arctic, Unilever, P&G sau producătorii de ţigarete, ca British American Tobacco, Philip Morris şi JTI. „Există şi fabrici care au fost cumpărate şi apoi vândute, la bucată, la fier vechi, dar acest exemple sunt puţine„, spune Damian.

Despre sinergii şi eficientizare de costuri vorbeşte şi Bogdan Belciu, partener în cadrul PwC. „O companie cumpără o altă companie pentru a realiza sinergii, atât pe partea de venituri, cât şi pe cea de costuri.„ În ce priveşte veniturile, în special în industria bunurilor de larg consum, principalul argument este de a cumpăra un brand puternic, solid; „sinergiile vin ulterior din consolidarea portofoliului şi apoi din posibilitatea de a vinde şi celelalte branduri în locaţiile unde înainte nu aveau acces dar în care brandul cumpărat este prezent„.

Astfel, în general nu este cumpărată o fabrică, ci o marcă şi cota de piaţă. Consolidarea producţiei este o parte importantă din strategie, ideea fiind de a consolida producţia cât mai mult pentru a obţine cele mai mici costuri. Prin această consolidare, spune Belciu, companiile păstrează fabricile care le deservesc cel mai bine scopul, atât din punctul de vedere al costurilor de operare, cât şi al tehnologiei existente, al proximităţii faţă de pieţele principale de distribuţie.

Reprezentanţii Consiliului Investitorilor Străini nu au comentat nimic pe marginea acestui subiect, spunând că „nu avem un punct de vedere în legătură cu subiectul menţionat„.

DE CE ÎNTR-O SINGURĂ DIRECŢIE?

România, ca destinaţie de investiţie, nu este importantă atât prin prisma pieţei interne, cu 20 de milioane de consumatori, cât mai ales la nivel de regiune, ce reuneşte 500 de milioane de oameni, spune Damian.

Despre închiderile de fabrici de pe piaţa românească, consultantul Aliz Kosza arată că sunt numeroase motivele pentru care companiile se retrag. Fie unele au extracapacităţi de producţie, fie aleg ţări în care găsesc o legislaţie fiscală mai favorabilă. „În Polonia, TVA la alimente este sub 10%, ceea ce face ca producţia de acolo să fie mult mai competitivă. Foarte mari s-au dovedit costurile de operare nu numai datorită cheltuielilor exagerate cu salariile, dar şi datorită costurilor logistice în contextul infrastructurii deficitare din România„, afirmă Kosza.

Companiile cu o cotă de piaţă mai mică, sau, mai bine spus, care nu sunt lider de piaţă, nu ajung să aibă masa critică necesară, iar costurile aferente transportului cresc la valori care fac afacerea nerentabilă. Kosza este de părere că dacă nu vor fi luate măsuri de reducere a poverii pe care o reprezintă fiscalitatea, cu siguranţă că firmele vor continua să se retragă din România. „Importurile încep să fie mai rentabile aproape în toate segmentele de piaţă„, afirmă Kosza.

De pildă, în domeniul alimentar, pentru a putea funcţiona conform normelor de siguranţă impuse de UE şi pentru a putea opera o platformă de producţie în maximă siguranţă, atât pentru oameni cât şi pentru afacere, există un număr minim necesar de personal. „Actualele taxe şi impozite aferente salariilor sunt atât de împovărătoare încât fac aceste activităţi aproape nerentabile„, declară Aliz Kosza, manager cu experienţă în turism, FMCG (Orkla Foods) şi producţia materialelor de construcţii (Fabryo), care deţine în prezent propria firmă de consultanţă.

STRATEGII PENTRU ATRAGERE. Tot mai mult se ascute competiţia ţărilor în atragerea companiilor producătoare. Un fenomen pe care CEO-ul companiei Terapia-Ranbaxy îl semnalează este cel de repatriere a centrelor de producţie în ţări puternic industrializate, ca Germania, Franţa, Marea Britanie. Autorităţile din aceste ţări au veritabile strategii pentru a atrage producătorii în ţările de origine. „Vorbim de sume foarte mari pe care statele industrializate le pun pe masă, în aşa fel încât companiile să angajeze şomerii din ţările respective„, explică Damian. Mai mult, autorităţile oferă suport companiilor pentru a creşte exporturile şi împuşcă, astfel, mai mulţi iepuri cu un singur foc. „De aceea spun adesea că sunt foarte importante birourile, mall-urile, ansamblurile rezidenţiale, dar industria este cea care dă valoarea adăugată, generează veniturile pe care consumatorii le vor utiliza ca să cheltuiască în malluri sau pentru o locuinţă.„