VALOAREA TOTALĂ A INVESTIŢIEI DIN TUNARI A AJUNS LA 2,5 MILIOANE DE EURO, iar la momentul achiziţiei familia Căzăcuţ nu a avut nicio problemă cu finanţarea - „banca mă între-ba dacă nu mai vreau 1-2 milioane de euro împrumut„. Precauţia însă i-a fost de mare ajutor în perioada care a urmat, când vânzările au scăzut, devalorizarea leului a afectat afacerea. De la o cifră de afaceri de 36,7 milioane de euro în 2008, vânzările au scăzut la 30,9 milioane de euro în 2009 şi apoi iar, până la 20 de milioane de euro în 2010. „În 2009 n-a fost o scădere chiar drastică, lumea mai cumpăra din inerţie; greu a fost când clienţii noştri au început să se restructureze, spune Căzăcuţ. Abia anul trecut firma s-a apropiat de rulajele din 2008, spune antreprenorul, care vinde carne de vită în proporţie de 50%, 45% îi revine cărnii de porc, iar diferenţa (5%), cărnii de cal.

Unul dintre momentele de cumpănă a fost iarna dintre 2008 şi 2009. „Pentru că preţul la carnea de vită creştea rapid, am stocat în 2008 câteva tone. Dar la Crăciun consumul a fost mult sub aşteptări, iar în primăvară a trebuit să vând la un preţ mult mai mic decât mă gândisem iniţial.„ Şi chiar dacă din 2008 se aştepta ca efectele crizei să se simtă acut, Căzăcuţ spune că măsurile prin care o firmă trebuie să se protejeze nu pot fi luate peste noapte. Îşi aduce aminte cu regret şi acum de pierderile pe care le-a înregistrat din pricina devalorizării leului. „Pentru că aveam marfă livrată în valoare de 20 de milioane de lei, iar leul s-a prăbuşit, într-o singură zi am pierdut jumătate de milion de euro."

La toate acestea s-a adăugat şi scăderea continuă a consumului. „Am căutat şi alţi clienţi, am oferit variante de produse personalizate„, indică antreprenorul principalele linii pe care le-a urmărit în echilibrarea afacerii. În plus, au crescut volumele exportate, de la 10% în 2010 la circa 30% anul trecut. Diferenţa de 70% din cifra de afaceri, declară Căzăcuţ, se

împarte între vânzările către reţelele moderne de comerţ (50%) şi alţi clienţi, cum sunt procesatorii şi spaţiile horeca (20%). Momentele grele au fost însă numeroase, iar antreprenorul spune că „sunt momente în care disperi, în care îţi pierzi răbdarea, dar trebuie să te agăţi de o speranţă".

Totuşi, anul acesta exporturile au avut de suferit din pricina scandalurilor, „în aprilie am ajuns la acelaşi nivel de export ca în ianuarie; când erau scandalurile, nu ştiam ce se fabrică în spatele hârtiilor„. Acum, de pildă, piaţa germană este, spun ei, „complet închisă; chiar dacă sunt mulţumiţi de colaborarea cu noi, nu vor să se complice„. Cei doi antreprenori, care povestesc că ani de-a rândul au dormit cu telefonul la capătul patului, recunosc că până la momentul scandalului cărnii de cal, nu i-a interesat deloc să comunice despre afacerea pe care au construit-o. „16 ani n-am vorbit cu nimeni, ci doar cu clienţii, iar ani de zile n-am avut nici măcar maşinile colantate", spune Doina Căzăcuţ, care se ocupă acum de achiziţiile firmei.

La câţiva ani de la demararea afacerii, a renunţat şi ea la profesia de asistentă medicală, implicându-se în dezvoltarea Doly-Com. Chiar şi acum, spun ei, sunt foarte implicaţi, putând să lucreze chiar şi 24 de ore. „Dacă un client cere pentru sfârşitul de săptămână 3 tone de mici, atât trebuie să-i dai; dacă plouă şi nu le mai vrea, trebuie să ai soluţii", exemplifică Doina Căzăcuţ. Botoşănenii nu-şi permit nici acum decât 5-7 zile de concediu pe an, dar şi atunci sunt permanent disponibili la telefon. „Grija este foarte mare, sunt milioane de pacheţele care ajung în toată ţara şi în toată Europa", spune tot ea.