TATIAN DIACONU, IMMOCHAN: Am plecat discuţia de la parteneriat şi am ajuns la poziţia de forţă. Or, într-un parteneriat nu există poziţie de forţă. Interesant este că discuţia se agaţă de trecut şi de prezent. Greşeli s-au făcut în trecut şi din partea retailului, şi din partea dezvoltatorilor. Şi cred că am plătit preţul fiecare. Dacă vrem să trecem de la afaceri încheiate pe capota maşinii la unele perfect aseptizate, nu se poate. Cel puţin din punctul meu de vedere. Pentru că spiritul de antreprenor presupune asumarea unui risc. E drept că ni-l dorim de fiecare parte cât mai mic. Dar retailerii investesc bani mulţi în magazine, dezvoltatorii investesc bani mulţi în zonele respective. La un moment dat va trebui să discutăm despre bani. Care este preţul corect pe care suntem dispuşi noi să-l plătim şi cel pe care să-l achite retailerii? În momentul în care suntem de acord că există un preţ la care să ne putem întâlni şi pe marginea căruia să putem discuta, avem cum să construim un proiect comercial viabil, folosind toate elementele. Altfel vom dis--cuta despre greşelile făcute până în 2008, despre negocierile de azi care în-cearcă să regleze greşelile din 2008. Iar întrebarea este: ce facem de azi înainte? Ce facem pentru viitor?

SORIN STANCU, MARKS & SPENCER: Cred că preţul corect este cel care aduce un minim de profit pentru dezvoltator şi un minim de profit pentru retailer. În aceste condiţii probabil că putem ajunge la un consens. Cred în ideea de parteneri şi am lucrat în pieţe în care oamenii erau cu adevărat parteneri. Acum se discută mai mult, lucrurile au evoluat. Întrebarea mea se referă la ce proiecte realizează acest minim de profit pentru ambele părţi. Pentru că încă sentimentul meu este că nu toţi fac acest profit.

ARTHUR POPA, BĂNEASA DEVELOPMENTS: Atâta vreme cât dezvoltatorul cunoaşte afacerea retailerilor, care au afaceri şi marje diferite, ştie despre ce stă de vorbă, atunci intervine suste-nabilitatea. Altfel ne lovim de aceeaşi poziţie de forţă. Bineînţeles că totul este subiectiv. Eu vorbesc dintr-un punct de vedere, Tatian reprezintă un alt proiect, dar la finalul zilei încercăm să facem acelaşi lucru.

PHILIPPE BESADOUX, KENVELO GROUP: E drept că lucrurile s-au schimbat, dar mallurile au dat prea mare putere unor chiriaşi. Preţul corect pe care trebuie să-l plătească un chiriaş este cel care îi poate permite să ajungă la profit. Consumatorul din România este foarte bun, n-am mai văzut aşa ceva decât în Africa. Românilor le place moda, merg la mall. Dar veniturile sunt mici, iar din cauza impactului mare pe care îl are preţul în decizia de cumpărare marjele retailerilor sunt tot mai mici. Dacă nu eşti producător, devine din ce în ce mai dificil să supravieţuieşti în piaţa de retail din România.

SEBASTIAN MAHU, DTZ: Sunt proiecte care urmează să fie deschise şi cred că fără parteneriat nu pot continua. Preţul nu cuprinde însă doar chiria, ci include servicii şi marketing.

BUSINESS MAGAZIN: Dar nu este preţul corect cel care poate fi suportat de ambele părţi?

PHILIPPE BESADOUX, KENVELO GROUP: Sunt câteva excepţii, dar alte malluri nu funcţionează aşa. Pentru mine, un preţ corect se plasează, în Bucureşti, între 20 şi 30 de euro pe metrul pătrat (pe lună - n.r.), nu mai mult, pentru că altfel nu mai câştig nimic. În alte oraşe se plasează între 5 şi 15.