Reprezentanţii companiei Wizz Air au declarat, în noiembrie 2016: ”Wizz Air îşi exprimă dezamăgirea faţă de această decizie ce contrazice în totalitate hotărârea precedentă, din martie 2016, referitoare la o revendicare similară, în favoarea Wizz Air, declarată finală şi obligatorie. Wizz Air va face apel la următorul nivel odată ce decizia va fi emisă, deoarece există o argumentaţie solidă care susţine poziţia companiei. Wizz Air s-a supus şi va continua să se supună tuturor regulilor şi legislaţiei muncii din ţările în care operează. Nu vom mai face alte comentarii, întrucât cazul este încă în desfăşurare“, au declarat reprezentanţii Wizz Air la acel moment.

”Istoricul litigiului de muncă cuprinde un lung şir de procese, multe dintre acestea finalizate definitiv, altele iniţiate datorită comportamentului inexplicabil al societăţii Wizz Air de a sfida hotărâri judecătoreşti şi de a continua în aceeaşi notă abuzivă şi personală, dar mai ales hărţuitoare la adresa liderilor de sindicat. Aceştia au fost suspendaţi din activitatea profesională sub diferite pretexte, ignorând chiar şi decizia Curţii Constituţionale a României. Discriminarea liderilor de sindicat a fost confirmată atât de CNCD, cât şi de Curtea de Apel Bucureşti“, explicau reprezentanţii sindicatului într-un comunicat de presă. Cazul a fost susţinut de avocatul Costel Gâlcă, acesta fiind şi cel care s-a ocupat de procesul liderului de sindicat, Mircea Constantin, concediat, potrivit lor, pe false motive disciplinare.

Până în martie 2017, potrivit informaţiilor comunicate de reprezentanţii sindicatului Aerolimit Professional, Wizzair – sucursala Bucureşti – a pierdut circa 10 procese, iar valoarea daunelor s-a ridicat la aproximativ un milion de dolari. În luna aprilie a acestui an, membrii sindicatului au pierdut decizia favorabilă câştigată în decembrie 2016 la Tribunalul Ilfov, în legătură cu procesul de sporuri neplătite de companie. Au atacat decizia prin recurs la ICCJ şi, potrivit reprezentanţilor Sindicatului Aerolimit Professional, vor afla dacă trece de filtrul acestora în luna octombrie.

Răspunsul Wizz Air la solicitarea de presă referitoare la conflictul cu membrii sindicatului Aerolimit şi tensiunile recente din industrie nu includ, de data aceasta, detalii concrete referitoare la aceste teme. ”Wizz Air este una dintre companiile aeriene cu cea mai rapidă extindere din Europa, într-o industrie cu creştere accelerată, iar modelul său de business puternic şi solid îi determină o bună poziţie pe piaţa locurilor de muncă pentru piloţi, pentru că asigură standarde profesionale ridicate ale echipajului şi are capacitatea de a se adapta mult mai rapid şi mai eficient decât orice altă companie aeriană la schimbările survenite în piaţă. Wizz Air aplică cele mai înalte standarde de etică în toate activităţile sale, în timp ce respectă toate legile şi reglementările privind piaţa muncii din ţările în care operează“, scriu reprezentanţii companiei într-un răspuns acordat Business Magazin.

Compania are în prezent 3.300 de angajaţi, din 15 ţări; dintre aceştia, 750 sunt din România; potrivit previziunilor reprezentanţilor companiei, Wizz Air îşi va extinde echipajul local la peste 830 de membri care operează din şapte baze din România, iar flota va număra 24 de aeronave tip Airbus A320 şi A321. ”Alături de pachetele de compensaţii şi beneficii, Wizz Air oferă opţiunea de pachete personalizate de lucru pentru piloţii săi: copiloţii şi piloţii pot călători uşor spre casă folosind vasta reţea Wizz formată din peste 550 de rute şi se pot stabili în oricare dintre cele 28 de baze, din 15 ţări, de-a lungul Europei. În cadrul companiei, piloţii sunt motivaţi şi li se oferă oportunităţi excelente“, au răspuns la o solicitare de presă reprezentanţii Wizz Air, fără să comenteze acuzaţiile reprezentanţilor Sindicatului Aerolimit Professional.

Potrivit informaţiilor din presa internaţională, piloţi din întreaga Europă au început să intensifice discuţiile despre acţiuni spre îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, unii dintre ei adunându-se în sindicate şi alţii în grupuri informale. Este acesta începutul negocierilor sau puterea low-costului va înăbuşi toate aceste iniţiative?