Prin contrast, oferta Cloud Computing pentru mediul Enterprise nu întâlneşte încă acelaşi entuziasm ca în rândul utilizatorilor mici. Acolo unde riscurile sunt mari, entuziasmele în privinţa unei tehnologii sau a alteia sunt capricii fără rost. Acolo unde deciziile se bazează pe fundamentaţii solide, pe calcule şi studii comparative, entuziasmele reprezintă riscuri controlabile, iar neluarea în calcul a riscurilor poate avea impact durabil asupra afacerii.

Însă care este oferta Cloud Computing pentru mediul Enterprise? Evident, aici nu au sens oferte de închiriere a 5 GB de spaţiu de disc ori servicii de stocare de muzică. în Enterprise, miza e reprezentată de multele sisteme informatice vitale, ce ajută o organizaţie în desfăşurarea proceselor sale economice şi a activităţilor generatoare de venituri. Sistemele CRM (Customer Relationship Management), ERP (Enterprise Resource Planning), HCM (Human Capitals Management), SRM (Supplier Relationship Management), PLM (Product Lifecycle Management), iată câteva din multele exemple folosite în organizaţiile mari. Toate aceste sisteme informatice reprezintă, dacă vreţi, modalităţi tehnice de standardizare şi formalizare a felului în care o organizaţie face business. Că vorbim despre contabilitate, despre vânzari sau aprovizionare, despre producţie sau marketing, practicile comune din fiecare domeniu sunt încorporate în zilele noastre în sisteme informatice specializate care minimizează munca manuală, limitează eroarea umană, eficientizează activitatea şi cresc productivitatea, vizibilitatea şi controlabilitatea.

Istoric vorbind, odată cu apariţia computerelor, organizaţiile au fost tentate să îşi dezvolte intern propriile sisteme informatice. în această perioadă romantică (anii '50-'70), dând urmare poate unor entuziasme, supunându-se presiunilor concurenţiale ori fiind tocmai în căutarea unor avantaje competitive, şi din lipsa

altor alternative practice (piaţa serviciilor IT nu se născuse încă!), organizaţiile au investit eforturi şi resurse financiare considerabile în construirea de centre de calcul interne. în aceste centre de competenţă, angajaţi foarte specializaţi (şi rari, la vremea aceea) au programat probabil de mii şi mii de ori - în acelaşi timp dar separat - în esenţă aceleaşi lucruri. Acest lucru ca şi lipsa unor strategii coerente de "informatizare" la nivelul organizaţiilor au condus în timp la apariţia unor menajerii incontrolabile de aplicaţii redundante, neintegrate şi extrem de costisitor de întreţinut. Fezabilitatea economică a acestui prim model şi-a arătat repede limitele.

Etapa următoare (anii '80 - 2000) a aparţinut suitelor comerciale de aplicaţii (ERP, CRM, HCM, PLM, SRM, SWP etc. de la producători precum Siebel, PeopleSoft, JD Edwards, SAP, Oracle, Sage, Microsoft) care ofereau din start scalabilitate client-server, standardizare, integrare (o vânzare se reflectă automat în contabilitate, o intrare de mărfuri creşte automat stocurile) şi un tezaur de practici comune, particularizabile după nevoile fiecarei organizaţii.