Ca urmare a lipsei unui canal constant de desfacere, agricultorii romani sunt nevoiti adesea sa isi vanda productia la preturi derizorii. Banii primiti de producatori le permit cu greu reluarea ciclului de productie. Subventiile de la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura vin cu intarziere, ceea ce agraveaza si mai mult problemele financiare. Multi din micii fermieri se plang de dificultatea cu care pot lua credite de la banci si de lipsa unor surse alternative de finantare.

"Statul ar trebui sa creeze un fond de garantare a creditelor agricole, la care sa participe si agricultorii cu o suma modica anual, pentru a le da credibilitate in fata bancherilor", argumenteaza Anghel. Statul a inceput anul trecut un program pentru inlesnirea creditarii agricultorilor, cunoscut sub numele de "Primul Siloz". Proiectul presupune ca agriculturii sa isi depoziteze productia intr-un siloz, iar in schimbul ei sa primeasca un certificat de depozit, asigurat de Fondul de Garantare a Creditului Rural. Pe baza certificatului de depozit, ei pot contracta un credit de la banci pentru lucrarile de toamna, productia reprezentand un gaj. Desi a beneficiat de o promovare consistenta, programul pare sa fie considerat inutil de catre agricultori.

"Nu am nicio garantie ca scazand costurile silozului si rata dobanzii voi mai obtine pretul pe care l-as fi obtinut din vanzarea productiei dupa recoltare", explica Sitaru. Aceasta stare de fapt a agriculturii romanesti, corelata cu un an climatic mai prost, a contribuit la realizarea uneia dintre cele mai mici productii agricole din ultimii 20 de ani. Productia de grau din 2009 a fost de doar 5,2 milioane de tone, comparativ cu 7,2 milioane in 2008, dar doar jumatate din aceasta cantitate va iesi pe piata, restul ramanand in curtile oamenilor, pentru consum propriu, potrivit lui Anghel. Din cantitatea de pe piata, circa 700.000 de tone vor merge la export, ceea ce inseamna ca in piata vom gasi mai putin de 2 milioane de tone. In aceste conditii, este foarte probabil sa apelam la importuri, deoarece cantitatea nu este suficienta pentru acoperirea consumului intern. "Acesta este probabil doar inceputul, anul 2010 va fi mult mai greu", crede Anghel.

O alta problema cu care se confrunta agricultorii este cea a costurilor mari. Materiile prime pentru productia din 2009 au fost cumparate in 2008, an in care preturile erau la un nivel foarte inalt. In 2008 s-a atins si un pret istoric la grau, ceea ce automat a dus si la scumpirea graului de insamantat. Pe langa aceasta, barilul de petrol a atins un maxim istoric, ceea ce a dus la scumpirea combustibililor, iar ingrasamintele s-au scumpit de asemenea.

"Productia anului 2009 a inceput cu costuri foarte ridicate si suntem nevoiti sa o vindem intr-un an de criza, la preturi cu cel putin 60% mai mici fata de 2008", spune Anghel. Cu alte cuvinte, agricultorii au produs scump si sunt fortati de conjunctura pietei sa vanda ieftin. "Banii din productie nu vor mai fi suficienti pentru reluarea ciclului de productie", sustine el.

Anghel a simtit pe pielea lui problemele anului 2009. Omul de afaceri care exploateaza o suprafata de 24.000 ha in judetul Dolj avea in septembrie 2009 o cifra de afaceri cu doar 3% mai mare decat cea inregistrata in septembrie 2008, desi productia era mai mare cu 60%. Costurile mari au erodat si profitabilitatea, astfel incat anul acesta ii ramane sa mizeze pe consolidarea afacerii, in masura posibilitatilor, fara a se putea gandi la investitii.