Cei din management, directorii, patronii, antreprenorii, cei care au pe mână o companie, se uită în jur şi se întreabă unde-i criza: preţurile cresc într-un ritm nemaivăzut de foarte mult timp, mulţi chiar nu s-au confruntat cu o asemenea situaţie (spre exemplu, preţurile producţiei industriale au crescut cu 53% în perioada ianuarie-august, iar inflaţia, măsurată la preţurile de consum, este oficial de 15%, dar neoficial, dacă s-ar elimina plafonarea din energie, ar depăşi cu mult 20%), preţurile la energie sunt în aer, dobânzile s-au triplat (ROBOR), vânzările încep să scadă, dar… Acest dar vine din tensiunile de pe piaţa muncii cu care se confruntă managerii.

Deşi totul din jur pare să indice o criză, ca să nu mai vorbim de război, angajaţii continuă să plece de pe o zi pe alta sau chiar nu se mai prezintă la muncă, fluctuaţia de personal este în continuare mare – 25%-35%, chiar 40% –, presiunile pentru majorarea salariilor există în fiecare zi. Dacă cineva vrea să plece nu găseşti altul în loc sau dacă îl găseşti costă mult mai mult. Şomajul corporatist aproape că nu există. Dacă este criză ar fi trebuit ca angajaţii să tragă de job, să se teamă să nu fie daţi afară, să nu se mai plimbe de la o companie la alta. Dar nu se întâmplă aşa. Dacă o companie nu-i măreşte salariul, sigur altă companie din jur face acest lucru, dacă vine la ea. Bineînţeles că aici nu este vorba de dublarea salariului peste noapte.

Aceasta este o situaţie din Bucureşti, dar probabil că la fel este în Cluj, Timişoara, Iaşi, poate Sibiu, Braşov. În celelalte oraşe care nu sunt în prim-plan, s-ar putea ca situaţia să fie puţin diferită. Toţi, adică managerii şi proprietarii companiilor, se întreabă de unde vine această tensiune de pe piaţa muncii, unde sunt oamenii pe care să-i angajeze. Mulţi cred că dacă renunţă la un angajat acesta nu-şi găseşte un alt job imediat, dar nu este aşa. La un moment dat, cineva spunea că vrea să vină odată criza, ca să mai tempereze fluctuaţia de personal! Criza a venit, se întinde în business, dar tensiunile de pe piaţa muncii nu s-au redus. De foarte multe ori se uită că România este parte a unei pieţe globale, deschise, iar oamenii se pot mişca cum vor. Dacă nu-ţi găseşti în România de lucru, s-ar putea să-ţi găseşti în afară.

Site-urile de recrutare de la noi sunt pline de anunţuri pentru joburi în Germania, Franţa, Italia, Anglia etc. În timpul pandemiei s-a deschis piaţa muncii remote, respectiv să poţi să lucrezi din România pentru o companie din afară fără niciun fel de problemă, ca şi cum ai fi lucrat în New York, Londra, Paris, Viena. Nu toată lumea primeşte un salariu ca acolo, dar oricum oferta este mult mai bună decât ceea ce se găseşte pe piaţa românească. De asemenea, se uită că numărul de oameni disponibili pentru piaţa muncii scade în fiecare an şi poţi să măreşti salariile în fiecare zi şi tot s-ar putea să nu găseşti oameni.

Bineînţeles că această criză economică va lovi cumva în piaţa muncii, dar s-ar putea să nu fie ca în criza anterioară, când companiile au tăiat salariile şi au dat oameni afară. Acum, mai important este să ai oameni cu care să lucrezi, pentru că este de lucru, contând mai puţin marja de profitabilitate sau rezultatul final. Foarte mulţi cred că această criză legată de inflaţie, de explozia preţurilor la energie, de triplarea dobânzilor, este doar o situaţie temporară, iar dacă războiul din Ucraina se va opri, lumea îşi va reveni foarte repede. Aşa că toţi trag de angajaţi, atât cât pot. Cel mai bine rezumă situaţia actuală Voicu Oprean, cel care a înfiinţat AROBS Cluj, o companie de software listată la Bursă, cu o capitalizare bursieră de 795 mil. lei (4 octombrie 2022). El a spus că mottoul companiei este: People first, customers second.

Cristian Hostiuc

(cristian.hostiuc@zf.ro)