Fără să se împiedice, Alex Cristea a bifat într-o lună şi jumătate de la plecarea din companie Filipine, Singapore, Vietnam, Cambodgia, Bali, Indonezia şi Thailanda. Acum urmează China, în vară întoarcerea în România şi apoi o nouă escapadă, în Statele Unite ale Americii. „Există o presiune legată de ceea ce o să fac când mă întorc, dar e generată de exterior, pentru că lumea mă întreabă care e scopul. Şi eu m-am întrebat asta şi nu pot să răspund, dar mi-e clar că asta e ceea ce trebuie să fac. Plecarea mea este o decizie mai mult emoţională decât raţională.“

Frica, spune Alex Cristea, este cea care îi ţine pe colegii săi 50, 60 sau 70 de ore la birou în fiecare săptămână: dacă unii se simt confortabil cu orele lungi lucrate şi se tem să încerce altceva, alţii refuză să se privească din exterior şi spun că sunt atât de pasionaţi de ceea ce fac încât nu ar renunţa niciodată sau sunt presaţi de creditele de care s-au legat şi de alte obligaţii financiare. Majoritatea simt însă fiorul evadării. „Intri într-o horă din care îţi este imposibil să ieşi. O multinaţională te face să simţi că eşti oricând uşor înlocuibil, dar e şi o voinţă a angajatului să accepte acest compromis şi să execute orice ordin fără să întrebe măcar o dată de ce. E foarte greu să te desprinzi când ai rate, dar sunt şi unii care pot, dar nu vor. Eu mă simţeam ca într-o cuşcă pentru că nu aveam nicio ieşire în aer liber în timpul programului şi mă sufocam acolo.“

Alex Cristea ar vrea să fie antreprenor după aventura sa în jurul lumii şi mizează pe o agenţie de turism dedicată mai ales corporatiştilor care nu au mai avut un concediu de ani buni – „îi priveam şi pe unii dintre şefii mei care visează de trei ani să ajungă până la Valencia şi pur şi simplu nu pot şi preferă să stea acasă în puţinele zile de concediu care se tot reportează de la un an la altul pentru că niciodată nu le ia nimeni pe toate“. Şi-a plănuit singur timp de câteva luni tot sejurul, căutând printre mii de bilete de avion la preţuri care să-i permită să viziteze cât mai mult cu cât mai puţini bani. Recunoaşte că dacă s-ar fi gândit de prea multe ori ce găseşte la întoarcerea din sejur nu ar mai fi plecat, aşa că a amânat răspunsul la întrebarea „periculoasă“.

Studiile realizate pe plan local arată că unul din şase angajaţi români este deprimat ca urmare a condiţiilor de la locul de muncă, mai ales pentru că, deşi câştigă bine, nu are când să se bucure de bani. Alex Cristea a ieşit din statistici, numără între timp experienţele de care nu a avut parte toată viaţa şi postează zilnic fotografii care strâng rapid zeci de like-uri, inclusiv de la foştii săi colegi de la birou.