„Aceste întâlniri se desfăşoară după o agendă prestabilită şi anunţată din timp şi suplimentează întâlnirile tematice pe probleme punctuale, realizate între diversele gru-puri de lucru din cadrul FIC sau al Coaliţiei şi reprezentanţi ai ministerelor. Am constatat totodată şi o creştere a transparenţei legislative, în sensul că majoritatea proiectelor de acte normative iniţiate de guvern sunt prezentate pe site-urile ministerelor iniţiatoare, iar reprezentanţii FIC au posibilitatea să îşi exprime punctele de vedere în legatură cu acestea şi să participe la dezbaterea lor. Am remarcat şi o anumită îmbunătăţire a rezultatelor dialogului, multe dintre observaţiile noastre fiind şi luate în considerare“, spune preşedintele FIC, Mihai Bogza, precizând că îi place să creadă că schimbarea de atitudine se leagă de alinierea treptată la practicile UE, în care consultările structurate cu mediul de afaceri în adoptarea unor decizii cu impact economic „reprezintă normalitatea şi nu excepţia“.

Preşedintele ARACO susţine însă că mare parte din agenda guvernamentală este condiţionată de acceptul Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europene, câtă vreme statul român a contractat în 2009 un împrumut record de aproape 20 de miliarde de euro de la finanţatorii externi, ajuns la scadenţă în 2012 şi cu termen de rambursare în 2019. Fără acordul celor două instituţii, orice măsură propusă de guvern poate rămâne la stadiul de simplă idee. „Deciziile guvernamentale sunt din ce în ce mai puţin importante. Sunt decizii de fond care se iau prin FMI sau Comisia Europeană şi prin corporaţiile care transmit mesaje către aceste instituţii, care sunt preluate şi la care guvernul nu mai poate să facă niciun fel de opoziţie. Estimez că în următorii ani rolul guvernelor se va diminua şi mai mult şi evi-dent că se va recunoaşte că nu trăim într-o democraţie, ci în corporatocraţie, un regim dictatorial în care companiile cu putere economică şi financiară controlează  ţările Europei de Sud-Est“, spune Laurenţiu Plosceanu.

Companiile cu capital autohton care grupează peste un milion de angajaţi se reuneau în aprilie 2013, sub conducerea omului de afaceri Ioan Niculae, pentru a cere drepturi egale cu cele ale multinaţionalelor în faţa autorităţilor de la Bucureşti. Mai bine de 500 de antrepre-nori umpluseră sala unui centru de evenimente din nordul capitalei la inaugurarea Forumului Investitorilor Autohtoni, o iniţiativă prin care firmele locale doreau să devină o voce unitară, dar care nu a bifat până în prezent vreun succes notabil. „Trebuie să recunoaştem întâietatea străinilor, care au fost mai deştepţi decât noi pentru că, văzând vidul legislativ, au înfiinţat Consiliul Investitorilor Străini, or-ganizaţie al cărei lobby se vede în actele normative adoptate în ultimii ani. Dacă noi avem curajul să spunem ceva se numeşte trafic de influenţă, dar dacă spun alţii (companii cu capital străin - n.r.) se numeşte lobby“, spunea atunci Niculae, în prezent condamnat la închi-soare tocmai pentru finanţări ilegale asociate traficului de influenţă.

Tot Niculae vorbea atunci de un atac furibund al „organelor statului român împotriva celor care îndrăznim să credem că România poate fi constituită nu doar din angajaţi, dar şi din antreprenori“. Imaginea Forumului Investitorilor Autohtoni, denumit de presă Consiliul Investitorilor Români, a fost însă afectată, dincolo de sancţiunile aplicate recent lui Ioan Niculae, şi de condamnările sau trimiterea în judecată a altor antreprenori locali, printre care George Copos, Dan Adamescu, Gruia Stoica sau Dorinel Umbrărescu. Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost, de asemenea, implicată într-un scan-dal care i-a diminuat credibilitatea, după ce preşedintele instituţiei a fost şi el condamnat în primă instanţă la patru ani de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă în februarie 2015, după ce ar fi cerut o mită de un milion de euro.

George Mioc, un antreprenor de origine română care a emigrat în anul 1975 şi s-a stabilit 
în SUA, atrăgea atenţia recent 
într-un editorial publicat în Business Magazin despre importanţa acestei instituţii pentru capitalul autohton: „Uitaţi-vă şi la AmCham cum reuşeşte să-şi promoveze interesele. Din această perspectivă, îndemnul meu către oamenii de afaceri români este: Luaţi-vă înapoi Camera de Comerţ şi Industrie a României! Scandalurile legate de Mihai Vlasov – care şi-a luat Rolls-Royce cu banii CCIR şi stătea într-o locuinţă a instituţiei – arată ce coruptă era această structură care, în mod firesc, trebuia să reprezinte interesele zecilor de mii de oameni de afaceri. 
Gândiţi-vă ce ar putea reuşi o cameră de comerţ condusă de un lider onest şi dedicat promovării intereselor mediului de afaceri“.

Vocile capitalului autohton mai sunt acum reprezentate de organizaţii precum Uniunea Generală a Industriaşilor din România (UGIR), Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), Confederaţia Patronală Concordia, reunite în Asociaţia Confederaţiilor Patronale din România (ACPR), prin mesaje lunare adresate opinie publice.