UE nu a găsit încă răspunsul potrivit la ascensiunea curentelor naţionaliste. Bruxelles-ul trebuie să revină mai flexibil şi să-şi reducă birocraţia pentru a anula argumentele criticilor săi şi, în acelaşi timp, nu se poate supune la acţiuni de şantaj, notează Der Spiegel.

Comisarul european pentru piaţa internă, Michel Barnier, care a călătorit recent la Madrid în încercarea de a câştiga sprijinul premierului spaniol Mariano Rajoy pentru candidatura la preşedinţia Comisiei Europene după expirarea mandatului lui Barroso, a declarat că respectă rezultatul referendumului din Elveţia, dar este nemulţumit de rezultat. Limitarea imigrării pentru cetăţenii UE este inacceptabilă, a afirmat ferm Barnier, un european convins. La începutul anilor ’90, Barnier a fost printre puţinii parlamentari ai partidului francez de dreapta UMP care au votat Tratatul de la Maastricht, fundamental pentru formarea zonei euro.

Acum, Barnier se plânge de apariţia unor simpatii în interiorul UMP pentru sloganurile xenofobe promovate de Frontul Naţional. Până şi ministrul francez al afacerilor interne Arnaud Montebourg, membru al Partidului Socialist, care îl susţine pe preşedintele François Hollande, a criticat reglementările UE privind concurenţa. Relaţia Franţei cu UE traversează vremuri dificile.

CRIZA ESTE DE VINĂ. ODATĂ CE ECONOMIA SE VA REVIGORA, VOM REVENI LA NORMALITATE„, CONSIDERĂ BARNIER.Nimeni nu poate spune când, sau dacă, economia UE va mai reuşi să genereze creştere economică semnificativă.

Barnier, care a fost parlamentar şi guvernator al Savoiei, spune că peste 175.000 de oameni din regiune fac în fiecare zi naveta peste graniţă, în Elveţia, pentru a merge la muncă. Ingineri, cercetări sau doctori, francezii contribuie la prosperitatea Elveţiei şi îşi asigură în acelaşi timp un trai liniştit. În cantonul Geneva, la graniţa cu Franţa, majoritatea elveţienilor au respins referendumul naţionaliştilor. Nu toate cantoanele aflate la graniţe sunt de aceeaşi părere. În Tessin, la frontiera cu Italia, referendumul a fost aprobat cu majoritate largă. Aproximativ 60.000 de italieni călătoresc în fiecare zi la muncă în Tessin, provocând în fiecare dimineaţă blocaje de circulaţie.

Economia elveţiană merge mai bine ca oricând, cu nivelul de trai la maxime istorice, şomajul la minime record şi o creştere economică sănătoasă de 2% în 2013. Companiile multinaţionale din Elveţia sunt probabil principalii pierzători ai referendumului, pe lângă numărul uriaş de expaţi care lucrează în ţară.

„Cum am putea explica celor din afară că avem vreo problemă?„, se întreabă retoric Valentin Vogt, preşedintele asociaţiei angajatorilor elveţieni. El încearcă să vadă jumătatea plină a paharului după înfrângerea de la referendum. „Se întâmplă să avem acest sistem de democraţie directă, cel mai bun sistem politic din lume, chiar dacă dă uneori rezultate mai ciudate.„ Oamenii de afaceri elveţieni, precum Vogt, sunt profund dezamăgiţi de rezultatul referendumului şi sunt îngrijoraţi că guvernul va găsi o soluţie care să aplice voinţa majorităţii, dar să fie în acelaşi timp acceptabilă pentru UE.

BRUXELLESUL A AMÂNAT DEJA O RUNDĂ DE NEGOCIERI CU ELVEŢIA PRIVIND UN ACORD TRANSFRONTALIER ÎN SECTORUL ENERGIEI ELECTRICE ŞI A ÎNGHEŢAT PROIECTUL UNUI PACT ÎN DOMENIUL CERCETĂRII ŞI EDUCAŢIEI, ceea ce ar putea conduce la blocarea accesului studenţilor elveţieni la programul Erasmus. Dacă UE lucrează la noi sancţiuni, dacă Bruxellesul îşi va respecta promisiunea unei reacţii dure, aplauzele mişcărilor naţionaliste din toate colţurile Europei se vor dovedi irelevante pentru Elveţia.