GRECII, ITALIENII SAU FRANCEZII DAU VINA PE POLITICA ECONOMICĂ A BRUXELLES-ULUI PENTRU DIFICULTĂŢILE ECONOMICE CU CARE SE CONFRUNTĂ. ÎN ACELAŞI TIMP, GERMANIA ŞI ALTE STATE PROSPERE DIN NORDUL CONTINENTULUI SE TEM SĂ NU FIE FORŢATE SĂ PLĂTEASCĂ DIN BUZUNARUL PROPRIU PENTRU PROBLEMELE SUDULUI. „Reformele„ nordicilor sunt văzute în sud drept „austeritate„, iar divergenţele se adâncesc de la un an la altul. Libera circulaţie a forţei de muncă în Europa a devenit o problemă pentru multe ţări, care se tem că le reduce competitivitatea şi contribuie la şomaj în rândul propriilor cetăţeni. Însă restricţionarea acestui privilegiu ar cenzura unul dintre principiile de bază ale proiectului european.

Elveţia nu este stat membru al UE, însă are legături economice şi culturale strânse cu Europa, cimentate de mai multe acorduri şi pacturi bilaterale. Faptul că una dintre cele mai prospere ţări din lume pare că încearcă să se distanţeze de UE reprezintă un semnal de alarmă şi ar putea anunţa un viitor tensionat pentru Bruxelles. Ministrul german al finanţelor Wolfgang Schaeuble, preşedintele Parlamentului European Martin Schulz şi preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso s-au grăbit să sublinieze că dreptul la libera circulaţie în UE nu poate fi supus dezbaterii. Tot ei şi-au nuanţat poziţiile şi au precizat că respectă dorinţa exprimată de elveţieni la referendum, astfel rezultând o reacţie predominant prudentă, motivată probabil de incertitudinea care încă înconjoară consecinţele referendumului istoric din 9 februarie.

Guvernul de la Berna încă nu ştie cum vor fi stabilite cotele de limitare a imigraţiei din UE, iar politicienii europeni încearcă să evite dezvoltarea dezbaterii, care odată revărsată peste graniţele Elveţiei ar putea produce rezultate surprinzătoare în multe ţări europene. Mai ales având în vedere că naţionaliştii din Elveţia nu au fost felicitaţi pentru rezultatul referendumului numai de partidele de dreapta, ci şi de politicieni cu viziuni predominant moderate. Lui Heinz-Christian Strache, liderul formaţiunii austriece de dreapta FPO, olandezului Geert Wilders sau franţuzoaicei Marine Le Pen, şefa Frontului Naţional, li s-au alăturat personalităţi precum François Fillon, fostul premier francez. În Germania, un sondaj recent a relevat că 48% din populaţie ar susţine o politică similară privind limitarea imigraţiei.

Principala îngrijorare la Bruxelles este că „virusul elveţian„ s-ar putea răspândi în Marea Britanie, un bastion al euroscepticismului care a depăşit cu greu campania politicienilor şi a presei de dreapta privind hoardele de imigranţi români şi bulgari care aveau să invadeze ţara la începutul acestui an, după ridicarea restricţiilor.

Un politician conservator britanic a reuşit recent să dea vina pe Bruxelles pentru inundaţiile care au afectat ţara în ultimele săptămâni. În Marea Britanie, multe voci au salutat cu încântare rezultatul referendumului din Elveţia. Contactat de Der Spiegel, Nigel Farage, liderul partidului de dreapta UKIP, a exclamat la telefon: „Fantastic!„. UKIP promovează ieşirea Marii Britanii din UE şi are în prezent o cotă de 20% în sondaje.„Rezultatele referendumului sunt foarte încurajatoare. În sfârşit, bunul simţ câştigă„, a comentat Farage.

Premierul britanic David Cameron, îngrijorat de perspectiva unui scor bun al UKIP la alegeri, a cerut renegocierea unor tratate UE şi ar dori de asemenea adoptarea unor cote asupra imigraţiei similare celor votate de elveţieni. Purtătorul de cuvânt al lui Cameron a afirmat recent că rezultatul referendumului din Elveţia reflectă „o îngrijorare tot mai mare„ în ceea ce priveşte libertatea de circulaţie a forţei de muncă în UE. Pentru Marea Britanie, Elveţia reprezintă un poligon de teste pentru a determina limitele răbdării Bruxelles-ului. În 2017, Marea Britanie va convoca un referendum privind ieşirea din UE, moment care ar declanşa o criză severă pentru proiectul european.