Statele din sud, aflate acum în dificultate, nu pot devaloriza moneda naţională pentru a obţine ajustările necesare, din moment ce au trecut la o monedă unică sub umbrela BCE. Odată cu creşterea şomajului, a apărut o nouă problemă: masele rămase fără slujbă fie nu vor, fie nu mai au unde să se mute pentru a munci, din moment ce criza a început să se facă simţită în economiile solide din "inima" zonei euro.

Aparent, Europa are nevoie de integrare fiscală, de omogenizare, pentru ca zona euro să supravieţuiască. Discuţiile în acest sens au început, principalele idei care par să prindă rădăcini fiind uniunea bancară şi uniunea fiscală. Însă de la acceptarea de principiu a unor idei şi până la punerea lor în practică, statele din sud ar trebui convinse că este necesar să renunţe la suveranitatea fiscală şi financiară, iar cele din nord ar trebui să fie dispuse să se lipsească de dobânzile minimale la care se împrumută, unul dintre luxurile care le asigură competitivitatea, şi să se împace cu ideea unui mecanism de transferuri fiscale de nelipsit într-un sistem federal, care în viitorul previzibil ar circula cu sens unic pe direcţia nord-sud.

Desigur, toate acestea reprezintă soluţii pe termen lung sau foarte lung, aplicabile în perioade de stabilitate, de acalmie pe pieţe. Un prim pas spre uniunea fiscală a venit la începutul acestui an, când 25 dintre cele 27 de state membre (Marea Britanie şi Cehia s-au abţinut) au semnat pactul fiscal care prevede întărirea disciplinei bugetare la nivelul UE. Ratificarea tratatului în acest an de către cel puţin 12 state membre ale zonei euro - condiţia ca tratatul să poată intra în vigoare automat din 2013 pentru toată zona - este însă incertă, mai ales după ce noul preşedinte francez a anunţat că va cere renegocierea documentului, în aşa fel încât să includă şi măsuri de creştere economică. Între timp, Europa se mulţumeşte cu rezolvări de moment care nu impresionează pieţele, aşa cum au dovedit-o şi linia de finanţare de 100 miliarde euro pentru băncile spaniole, şi rezultatul alegerilor din Grecia. Iar deciziile luate sub presiune tind să fie mai degrabă intervenţii pe termen scurt, şi nu soluţii pe termen lung.

Meciul Germania - Grecia de la EURO 2012 nu s-a jucat până la închiderea ediţiei, iar pronosticul de 3 - 1 postulat de ministrul Schaeuble anunţă un spectacol bogat în goluri, dar lipsit de tensiunea şi emoţiile unui joc echilibrat, strâns. Dacă reprezentativa germană a trecut sau nu de cea elenă, stimate cititor, ai aflat vineri seară. Despre criza din Europa vom mai vorbi ani buni, iar deznodământul va fi cel mai probabil neplăcut, aşa că de ce să ne grăbim?