O alta piatra de moara sunt asa-numitele companii-zombi din Japonia, sprijinite de reglementarile rigide si de relatiile privilegiate cu bancile si care lasa adesea prea putin loc de miscare pentru noi jucatori ce si-ar putea asuma poate mai multe riscuri de investitii, ar putea oferi produse mai inovatoare si ar putea stimula mai mult cererea. "Deflatia Japoniei este cauzata nu de lipsa de lichiditati sau de ratele mari ale dobanzilor", explica Masaaki Kanno, economist-sef al JP Morgan Securities Japonia. "Problema e ca oamenii si companiile nu vor sa mai cheltuiasca bani."

Orice sansa de noi stimulente de consum este insa limitata de o datorie publica de 10.000 de miliarde de dolari, de doua ori mai mare decat PIB, dar si de impasul din parlamentul nipon. Premierul Kan a parut sa dezavueze recenta discutie despre mai multe stimulente, indicand in schimb ca ar favoriza un rol mai important al bancii centrale pentru sustinerea redresarii Japoniei. "Trebuie sa ne gandim la mai multe modalitati de a impulsiona economia fara sa ne bazam pe injectia de fonduri", a spus Kan. Dar si optiunile bancii centrale sunt limitate.

Principala dobanda aflata sub controlul sau - dobanda de politica monetara - este de 0,1%, ceea ce-i da bancii prea putina marja pentru o scadere in viitor. Aceasta limiteaza sansa bancii de a opera cu obligatiuni guvernamentale pe termen lung sau de a pompa finantari pe termen scurt catre banci, o abordare pe care a introdus-o abia in decembrie anul trecut.Cererea din Japonia a devenit atat de slaba, iar asteptarile deflationiste atat de mari, incat economia nici nu pare sa mai raspunda la asemenea parghii monetare.

Dupa ascensiunea economica a Japoniei din anii '80 a urmat o bula speculativa care s-a spart in 1990 si economia a ajuns in patru ani la minimul istoric al performantei sale. Dupa alti patru ani s-a instalat deflatia. Abia in 1999, Banca Japoniei a raspuns printr-o reducere a dobanzii aproape de zero. Dar la acel moment, economia era atat de jos, incat nici macar o astfel de valoare a dobanzii nu a mai putut produce un impuls semnificativ.

Abia in 2003, cand banca centrala a inceput sa-si mareasca achizitiile de active financiare ca sa pompeze mai multi bani in economie, s-au creat premisele pentru o revenire treptata.

Si totusi, in ciuda unei cresteri economice constante de 2,5% intre 2004 si 2007, ghetarul deflationist nu s-a topit: scaderea indicelui preturilor de consum - care urmareste preturile medii ale unui cos de produse - a incetinit, dar nu a disparut. Impulsionata de o revenire incipienta, Banca Japoniei a inceput sa creasca dobanda in iulie 2006, aducand-o pana la 0,5% pana in martie urmator - un pas controversat pe care unii economisti, dar si politicieni, l-au catalogat drept prematur.

Inainte ca aceasta dezbatere sa prinda contur, criza economica globala a devastat pietele de export ale Japoniei, aruncand tara in cea mai grava recesiune de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. In 2008, Banca Japoniei a redus din nou dobanda, la 0,1%, nivel la care este si astazi. Acum, o apreciere a monedei nationale se adauga la problemele tarii, amenintandu-i economia dominata de exporturi si facand bunurile produse in Japonia mai scumpe in exterior, ceea ce erodeaza castigurile companiilor.