„Cea mai mare provocare pentru misiune sunt radiaţiile lui Jupiter. Este o planetă imensă, cu un câmp magnetic foarte puternic. Apropierea de această planetă face ca Juno să se confrunte cu radiaţii mai puternice decât s-a confruntat oricare altă misiune. Este ca şi cum ar trebui să supravieţuieşti unei explozii nucleare.“ De aceea Juno este o navă spaţială blindată: computerul şi alte instrumente electronice sunt izolate într-o cutie de titan pentru a fi protejate de radiaţii – în apropierea lui Jupiter de peste 100 de milioane de ori mai puternice decât cele folosite la radiografiile dentare. Iar toate componentele metalice sunt legate într‑un fel sau altul între ele. Astfel sunt evitate descărcările electrice care pot avaria aparatura.

Până acum totul putea merge rău pentru Juno - nava NASA cu propulsie solară care a ajuns cel mai departe de Soare (New Horizons, care studiază Pluto, foloseşte plutoniu ca sursă de energie). Pentru a se apropia de gigantul gazos, exploratorul spaţial a trebuit ca mai întâi să treacă prin centuri masive de radiaţii şi furtuni de particule încărcate electric. A trebuit, de asemenea, să încetinească rapid şi precis pentru a se fixa pe orbita lui Jupiter. Puteau ceda motoarele, putea ceda computerul, iar mici particule de praf puteau distruge echipamentul complet. Ajunsă pe orbită, a trebuit să se întoarcă cu spatele spre Soare pentru a capta energie solară – altfel nu şi-ar fi putut continua misiunea.

Pericolul nu s-a terminat. În misiunea sa de 20 de luni, Juno se va expune la furtuni imprevizibile, presiuni ridicate şi, desigur, valuri de radiaţii. Dacă va trece de toate obstacolele, şi a trecut peste multe, misiunea Juno se va apropia de Jupiter mi mult decât orice alt explorator. Ea va da omenirii şansa de a explora în adâncime atmosfera densă şi furtunoasă a planetei şi de a înţelege ce se ascunde sub ea (echivalentul grecesc al zeiţei Juno, Hera, putea vedea prin nori).

Misiunea NASA n-ar fi avut farmec dacă n-ar fi promis să transmită pe Pământ imagini frumoase. Poreclită Juno Cam, camera foto de pe nava spaţială va fotografia vârfurile norilor care învăluie planeta. Însă radiaţiile vor răpune camera destul de rapid, notează Tech Insider. Cercetătorii se aşteaptă să rămână funcţională doar în primele şapte din cele 32 de ture pe care nava le va face în jurul lui Jupiter.

Un alt instrument al lui Juno, JADE (prescurtarea de la Jovian Auroral Distributions Experiment), va studia uriaşele aurore polare ale planetei, care se pot întinde pe zeci de mii de kilometri. JADE, cu ajutorul altor aparate, va identifica ce particule provoacă aurorele. De asemenea, instrumentele care măsoară gravitaţia planetei vor ajuta cercetătorii să-şi dea seama dacă miezul lui Jupiter (unii spun că planeta este de fapt o stea ratată) este gazos sau solid. Juno ar trebui să detecteze şi câtă apă se găseşte în atmosfera lui Jupiter. Cu Juno, cercetătorii pot face un pas mare în faţă în a înţelege cum s-a format planeta şi sistemul nostru solar. Pentru că este foarte omogenă, gravitaţia planetei este atât de puternică, încât încă a păstrat captiv tot ce era prin preajmă când Jupiter (şi sistemul solar) s-au format. Jupiter este ca o capsulă a timpului.

Când îşi va termina misiunea, Juno va plonja spre centrul planetei şi va fi distrusă în atmosferă. Dar până atunci va avea mult de muncă. „Acesta este cel mai dificil lucru făcut de NASA. Asta spun eu“, susţine Scott Bolton, principalul investigator al misiunii.

În pofida dificultăţilor, Juno îşi face timp şi pentru a-şi ţine fanii informaţi – ei vor alege unde va face nava o parte din fotografiile cu Jupiter. Juno este prezentă pe reţelele de socializare, unde anunţă ce a făcut şi ce va face (de fapt echipa de la sol se ocupă cu asta). Juno are 17 milioane de spectatori pe Twitter. Spre comparaţie, Casa Albă are „doar“ 11 milioane.