Yancopoulos a învăţat devreme despre puterea de transformare a tehnologiei. Una din primele sale amintiri este că stătea pe picioarele bunicului său Giorgos, care s-a născut sclav în Imperiul Otoman în 1883. Tânăr fiind, Giorgos a fugit la Viena, primul oraş pe care l-a văzut luminat cu electricitate, şi a devenit inginer electrician. Familia a prosperat când bunicul a ajutat la construirea unora din primele centrale electrice ale Greciei. Apoi a pierdut totul deoarece Giorgos a refuzat să lucreze pentru Al Treilea Reich. A început din nou, de jos, în SUA. Tânărul George a învăţat la liceul de ştiinţe din Bronx şi la 16 ani a intrat în finala unui concurs naţional al tinerilor oameni de ştiinţă (Science Talent Search – anul acesta Regeneron a preluat de la Intel rolul de principal sponsor al evenimentului). În anii de studenţie la Columbia, Yancopoulos s-a specializat în chimie, apoi a făcut o pasiune pentru canotaj. A fost şi şef de promoţie. Şi-a câştigat titlul de doctor lucrând cu Fred Alt, deschizătorul de drumuri în genetică al universităţii, un cercetător care căuta să înţeleagă cum sistemul imunitar al omului îşi construieşte anticorpii cu care luptă contra bolilor. Doctorul Alt era, de asemenea, unul dintre consilierii în cercetare ai tinerei companii de medicamente a lui Schleifer. El a intuit potenţialul tânărului cercetător.

„Aş fi înclinat probabil spre o carieră academică pentru George, dar ştiam că va primi multă libertate, dar şi sprijin, pentru testarea ideilor sale. Am discutat despre aceasta“, spune Alt. Când l-a abordat prima dată Schleifer, Yancopoulos era în cumpănă. Însă un an mai târziu încă aştepta ca universitatea să-i construiască laboratorul promis, iar Schleifer îi ceruse deja să-i dea o listă cu echipamentele de care ar avea nevoie. Columbia i-a transmis lui Yancopoulos că va trebui să înceteze colaborarea cu Alt şi să-şi dovedească pe cont propriu valoarea de cercetător. Pe Schleifer nu-l deranjau sesiunile sale de brainstorming care ţineau toată ziua. Astfel l-a câştigat Regeneron pe Yancopoulos.

Principala teorie care ghidează compania era că dacă ar fi găsit un mod de a stimula regenerarea celulelor din creier sau a celulelor nervoase, ar fi putut atenua distrugerile cauzate de bolile neurodegenerative precum Alzheimer, Parkinson şi scleroza laterală amiotrofică (SLA). Schleifer avea o idee despre cum s-ar fi putut face aceasta. Organismul uman poate cataliza natural creşterea de noi celule. El trimite semnale chimice numite „factori de creştere“ prin fluxul de sânge. Aceşti factori se unesc cu receptorii, proteine care ies în afara celulelor ca nişte antene, şi pornesc producţia celulară. Yancopoulos şi echipa sa au găsit cum să cloneze aceşti receptori, apoi au căutat să vadă cum pot fi activaţi stimulatorii creşterii.

În 1990 Yancopoulos avea deja un hormon de creştere clonat care părea capabil să încetinească sau să oprească distrugerea neuronilor motori în SLA. În anul următor, Amgen a acceptat să investească 100 de milioane de dolari în Regeneron, iar Schleifer a dublat suma listându-şi curând după aceea compania.

Însă pentru echipa Regeneron nu era clar totul. În 1994 compania a suspendat testele cu primul său medicament contra SLA deoarece acesta nu reuşea să stopeze boala, iar pacienţii pierdeau semnificativ din greutate. Preţul acţiunilor Regeneron a plonjat atunci de la 16 dolari pe unitate la doar 4 dolari.  Testele cu al doilea medicament au eşuat în 1996. Amgen şi-a tăiat legaturile cu Regeneron. „A fost devastator“, îşi aminteşte Yancopoulos. „În mod normal, dacă o companie mică pică testele în a treia fază, este terminată.“

Cea mai mare parte a primelor două decenii ale companiei au urmat acelaşi tipar: valuri de interes din partea companiilor şi presei pentru descoperirile revoluţionare ale echipei lui Yancopoulos urmate de probleme în testări şi retrageri. „Au intrat oarecum în hibernare“, spune Adnan Butt, analist la RBC Capital Markets. „Au plecat mulţi oameni.“ Yancopoulos s-a numărat în 1996 printre cei mai renumiţi oameni de ştiinţă după ce echipa sa a reuşit să folosească aceleaşi trucuri folosite în cazul celulelor creierului pentru a păcăli organismul să dezvolte vase de sânge, ţesut muscular şi osos.

În 1997, Procter & Gamble a semnat un acord pe 10 ani pentru dezvoltarea şi comercializarea de noi medicamente. Înţelegerea prevedea o sponsorizare de peste 135 de milioane de dolari în primii cinci ani. Profitul urma să fie împărţit. Însă eşecurile au continuat, iar P&G s-a retras din afacere. Potrivit rapoartelor financiare publice, până în 2002 Regeneron pierduse 388 milioane de dolari.