Dar corupţia? Un arbitru pe nume Ibrahim Chaibou intră într-o bancă din Africa de Sud cu o geantă plină de bani, în jur de 100.000 de dolari, în bancnote de 100. Depozitul făcut este atât de mare, încât angajaţii băncii decid să îi facă un cadou arbitrului: o monedă comemorativă având chipul lui Nelson Mandela. Ceva mai târziu, în acea seară de mai a anului 2010, Chaibou avea să arbitreze un meci demonstrativ între Africa de Sud şi Guatemala din cadrul pregătirilor pentru campionatul mondial. Chiar şi pentru cei mai puţin cunoscători, deciziile pe care le-a luat au fost cel puţin bizare. Chaibou a acordat două penaltiuri pentru henţ în careu, chiar dacă mingea se afla în afara careului.

Arbitrul a fost desemnat la centru de către o companie în Singapore, cunoscută pentru jocurile de culise şi meciurile aranjate, după cum notează cei de la The Hamilton Spectator.

Această povestire a fost publicată de cei de la New York Times, care susţin că au intrat în posesia unui raport FIFA ce nu a fost făcut public. Întâmplarea încearcă să sublinieze puterea dobândită de sindicatele pariurilor, acei oameni care aranjează meciuri pentru a paria apoi pe rezultatul favorabil. Membrii acestor sindicate s-au infiltrat în cele mai puternice instituţii ale fotbalului mondial, acele instituţii care guvernează, practic, cel mai popular sport de pe planetă.

Raportul publicat de New York Times arată că cel puţin cinci meciuri ar fi fost aranjate înainte de turneul final din Africa de Sud.

Deşi concluzia raportului este că meciurile ar fi fost aranjate cu ajutorul unor oficiali ai federaţiei sud-africane, nici o persoană nu a fost în mod oficial acuzată. Ralf Mutshke, directorul de securitate al FIFA, declara în luna mai că „meciurile aranjate reprezintă un rău în orice sport, iar Cupa Mondială este destul de vulnerabilă.“

Din acest motiv, toţi cei care blamează corupţia în sport şi meciurile aranjate sunt cu ochii pe Brazilia.