Una dintre cele mai periculoase, dar şi persistente prezumţii referitoare la accidentele aviatice este că astfel de incidente se desfăşoară în cheia „totul sau nimic“, că supravieţuirea este aproape imposibilă. Potrivit unui raport al Comisiei Naţionale pentru Siguranţa Transporturilor din Statele Unite, 95,7% din pasagerii şi membrii echipajelor aflaţi la bordul aeronavelor implicate în accidente în perioada 1983 - 2000 au supravieţuit. De notat că perioada de referinţă precedă cu mult atât o serie de progrese masive în materie de tehnologie, cât şi câteva accidente aviatice în urma cărora toţi pasagerii au supravieţuit, precum zborul Air France 358 Paris - Toronto, căzut în 2005, sau US Airways 1549, care a amerizat pe râul Hudson în 2009.

Găsirea aeronavei prăbuşite, cu sau fără supravieţuitori, este de importanţă critică pentru a de-termina cauza accidentului şi pentru a lua măsuri de prevenire. Lărgirea nejustificată a ariei de căutare poate fi o greşeală fatală în căutarea aeronavei, o cursă contra timp având în vedere că emiţătorul de ghidaj cu care este echipată „cutia neagră“ a aeronavei are o durată de numai 30 de zile a bateriei şi o utilitate limitată, semnalul având o rază de acţiune de numai câţiva kilometri. În cazul accidentului Air France 447 din anul 2009, când un Airbus A330 s-a prăbuşit în Atlanticul de sud, provocând moartea tuturor celor 228 de pasageri şi membri ai echipajului aflaţi la bord, epava aeronavei şi cutia neagră au fost găsite abia după doi ani de căutări.

In plus, cutia neagră nu este infailibilă. În multe cazuri, echipamentul devine inutil În urma unor avarii severe, iar datele stocate nu pot fi accesate de autorităţi. De aceea, în ultimii ani au apărut propuneri pentru soluţii mai numeroase şi mai avansate de adunare de informaţii la bordul aeronavelor, pentru a ajuta în investigaţii după accidente. În 2007, Comisia pentru Sigu-ranţă în Transporturi din SUA a recomandat Autorităţii Federale pentru Aviaţie să dispună insta-larea obligatorie de echipamente de supraveghere video rezistente la accident în cabina piloţilor, cu un cost estimat la 8.000 de dolari pe aeronavă.

Propunerea a fost refuzată. În 2010, Institutul de Inginerie Electrică şi Electronică din SUA a pro-pus înlocuirea cutiei negre cu o „cutie din sticlă“, care ar avea o funcţie similară, dar nu ar stoca datele, ci le-ar transmite continuu către un sistem informatic. Grupul canadian Star Navigation Systems a dezvoltat deja un astfel de produs, însă nu a reuşit încă să atragă atenţia producăto-rilor de aeronave din cauza costurilor.