Inflaţia din zona euro a urcat uşor în noiembrie, la 0,9%, aproape de cel mai redus nivel din ultimii patru ani. Populaţia din statele care au fost afectate cel mai sever de criză şi recesiune se bucură de scăderi ale preţurilor, cererea pentru produse şi servicii, de la electrocasnice la telecomunicaţii, fiind în urcare. Economia zonei euro a ieşit în vara acestui an dintr-o recesiune prelungită, înregistrând creştere modestă, iar economiştii au prezentat prognoze mai degrabă conservatoare pentru 2014.

UE În 2013. Procedura de „bail-in“ din Cipru, prin care băncile aflate în pragul colapsului au fost recapitalizate utilizând bani din depozitele bancare care depăşeau pragul de garantare al UE de 100.000 de euro, a fost unul dintre cele mai controversate momente ale anului 2013, cu ramificaţii inclusiv în România.

Ciprul a convenit în luna martie un program de finanţare externă de 10 miliarde euro cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, condiţionat de restructurarea sectorului bancar. Statul mediteranean ceruse ajutor extern încă de la jumătatea anului trecut.

În urma acordului, guvernul de la Nicosia a acceptat restructurarea Bank of Cyprus şi lichidarea Laiki Bank, cele mai mari bănci din ţară, în această ordine. Deponenţii au pierdut o mare parte din deţinerile de peste 100.000 de euro la cele două bănci, iar autorităţile au impus în martie restricţii asupra fluxurilor de capital, care au fost între timp relaxate, dar nu eliminate total. Băncile cipriote, inclusiv subsidiarele din străinătate, au fost închise în anumite perioade din martie şi aprilie, iar de atunci operaţiunile lor sunt reglementate strict.

„Taxarea“ depozitelor bancare mari pentru recapitalizarea băncilor din Cipru a generat îngrijorări în Europa, însă liderii UE au subliniat că este vorba despre o excepţie. Totodată, pragul de garantare de 100.000 de euro a fost respectat. Totodată, structura acordului convenit pentru salvarea Ciprului reprezintă o schimbare semnificativă de strategie în UE cu privire la ţările care au nevoie de ajutor extern. Dacă până acum, în cazul unor state precum Grecia sau Irlanda, programele de bailout au presupus recapitalizarea băncilor din bani publici, în Cipru s-a optat pentru aşa-numita procedură de „bail-in“, sau recapitalizarea din resurse proprii a băncilor aflate în dificultate, evitându-se astfel sacrificiile din partea contribuabililor din ţările bogate, care au generat dezbateri politice aprinse. Mai mult, Europa pare pregătită să se îndepărteze de mantra austerităţii, mai ales după mai multe semnale în acest sens din partea FMI.

Mesaj pentru stabilitate? Totuşi, alegerile generale care au avut loc în această toamnă în Germania au reconfirmat-o pe Angela Merkel în poziţia de cancelar, iar Wolfgang Schaeuble a fost menţinut la portofoliul Finanţelor, unii analişti considerând că reconfirmarea acestuia reprezintă un mesaj pentru stabilitate. Germania nu are de gând să-şi mai asume costurile soluţionării diferitelor crize care apar în ţările mai sărace din sudul zonei euro. De aceea, şi proiectul uniunii bancare progresează lent. 
Berlinul insistă ca băncile să nu poată fi recapitalizare direct de UE în viitorul apropiat, anticipând că, în calitate de cea mai mare economie de pe continent, Germania va suporta cea mai mare parte din costuri.

În anul 2011, criza datoriilor de stat ameninţa să rupă zona euro la numai un deceniu după adoptarea monedei unice, un proiect ambiţios şi dificil din punct de vedere politic, care a necesitat multe compromisuri. Soluţia pe termen scurt a fost reducerea dobânzilor şi ieftinirea finanţărilor pentru bănci din partea Băncii Centrale Europene, care a promis că va face totul pentru a asigura supravieţuirea monedei euro. 
Pentru rezolvarea pe termen lung a situaţiei, liderii UE au convenit realizarea unei uniuni bancare - supravegherea, reglementarea şi rezoluţia băncilor europene „de la centru“, prin organisme ale UE, cu responsabilitate minimă la nivel naţional. Proiectul a progresat însă cu greu, statele europene nereuşind să se înţeleagă asupra structurii şi asupra etapelor în care ar trebui construită.

Miniştrii Finanţelor din zona euro au anunţat însă recent că au făcut un pas impor-tant spre materializarea proiectului. Liderii UE au convenit un plan privind mecanismul de recapitalizare sau lichidare a băncilor aflate în dificultate, ultimul element necesar pentru realizarea uniunii bancare. Cu toate acestea, proaspătul acord nu prevede un sistem centralizat de bailout bancar, concesie menită să împace ţările mai sceptice. 
S-a convenit asupra înfiinţării unui fond de 55 miliarde euro, care va fi acumulat prin cotizaţii de la bănci în următorii 10 ani. 
Băncile aflate în dificultate nu vor mai fi salvate sau lichidate din bani publici. 
Pierderile vor reveni mai întâi investitorilor şi acţionarilor, apoi deţinătorilor de obligaţiuni, în final fondului de urgenţă şi pro-babil depozitelor care depăşesc pragul de garantare de 100.000 de euro.