Reacţia pieţelor. Bursa de la New York a crescut puternic şi a închis la cote record după anunţarea deciziei, pe care investitorii au interpretat-o drept o validare a îmbunătăţirii perspectivelor economiei. În acelaşi timp însă, randamentele de referinţă ale titlurilor trezoreriei SUA au crescut, însă creşterea a fost modestă, limitată de promisiunea băncii centrale de a menţine dobânzile la zero pentru o perioadă îndelungată.

Creşterea lichidităţii cu bani proaspăt ieşiţi din tiparniţă a generat în ultimii ani creşteri puternice pe bursele din întreaga lume şi a influenţat semnificativ cursurile valutare. În cursul acestui an, după primele semnale din partea Fed privind iminenta reducere a programului de relaxare cantitativă, pieţele emergente au înregistrat scăderi. Investitorii şi analiştii s-au temut că restrângerea lichidităţii injectate de Rezerva Federală în pieţe în ultimii ani ar putea cauza o retragere a investitorilor din zona activelor cu grad ridicat de risc. Însă marile burse emergente nu au reacţionat semnificativ la decizia anunţată miercuri de comitetul de politică monetară al Fed, afişând creşteri uşoare, iar bursele vest-europene au afişat câştiguri moderate. Din Brazilia până în Japonia şi Asia de Sud-Est, bursele au reacţionat bine la decizia Fed de a reduce achiziţiile lunare de obligaţiuni.

Cea de-a treia rundă de achiziţii de obligaţiuni, în cuantum de 85 miliarde de dolari pe lună, a fost lansată în urmă cu un an şi trei luni, vizând în principal repornirea angajărilor şi accelerarea revenirii economice. Primele măsuri de relaxare cantitativă au fost lansate la finele anului 2008, în momentul de panică al declanşării crizei financiare mondiale. Totodată, dobânda de politică monetară practicată de Fed este menţinută în banda 0-0,25% de la finele anului 2008.

Dar cum a fost 2013? Decizia surpriză a Rezervei Federale vine după un an interesant în economia mondială, cu tentative de schimbare de paradigmă pentru Europa şi FMI, revigorarea Japoniei, mesaje de stabilitate venite din Germania şi progrese timide spre întârziata unificare a sistemului bancar european după un acord de finanţare cu o structură fără precedent pentru Cipru, care a adus în premieră în Europa pierderi pentru deţinătorii de depozite bancare.

Japonia. După 15 ani de deflaţie şi stagnare a economiei cu runde de recesiune, Japonia creşte din nou, iar preţurile de consum au revenit în urcare. Controversatul program de relansare supranumit „Abenomics“, introdus de premierul Shinzo Abe şi susţinut de banca centrală de la Tokio, pare să dea roade. Acum, Abe face eforturi pentru a reda încredere companiilor şi a determina astfel creşterea investiţiilor şi a salariilor, astfel încât veniturile populaţiei să ţină pasul cu inflaţia şi să încurajeze consumul.

Inflaţia anuală din Japonia a fost de 0,9% în octombrie. Salariul mediu, excluzând plata pentru ore suplimentare şi bonusuri, a scăzut în septembrie cu 0,6% faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut, cea de-a 16-a lună consecutivă de declin. Totodată, veştile bune din această toamnă au fost temperate în decembrie, când Statistica din Japonia a revizuit creşterea economică pentru trimestrul al treilea de la 1,9% la 1,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, după plus 4% în trimestrul al doilea.

Efectele crizei persistă în Europa. Deflaţia, demonul care bântuie Japonia încă din anii ‘90, ar putea contribui la salvarea economiei europene. Preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, a afirmat recent că nu vede nicio paralelă între zona euro şi Japonia în privinţa deflaţiei, iar unele ajustări ale preţurilor sunt binevenite. BCE a redus în noiembrie dobânda de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, la 0,25%, un nou minim istoric. Economiştii şi analiştii împărtăşesc opinia preşedintelui BCE şi consideră că situaţia din zona euro nu poate fi comparată cu cea din Japonia, iar deflaţia va aduce beneficii economiilor aflate în criză.