Recesiunea in Franta a fost de departe mai putin pronuntata decat in Germania, spre a nu mai vorbi de SUA. Estimarea de crestere pentru acest an este pozitiva, dar modesta, de doar 1,2 procente, comparabila cu cea a Germaniei, spre deosebire de 0,7%, cat se estimeaza pentru Uniunea Europeana si de 2,2% in Statele Unite. Dar bancile franceze sunt intr-o stare mai buna decat cele ale Germaniei, iar Franta este mult mai putin dependenta decat Germania de gasirea unor piete pentru marfurile si produsele sale de lux.

Franta inca se confrunta cu pericolul cresterii somajului, in special in randul tinerilor, pe langa deficitul bugetar umflat si o datorie publica la fel de mare, probleme pe care le va avea si dupa ce criza se va fi inche-iat. Guvernul promite sa reduca avansul cheltuielilor publice pana la mai putin de 1% pe an incepand din 2011 si sa aduca deficitul bugetar la 3% din PIB (de la 8,2%, cat este estimat pentru 2010) pana in 2013, desi pentru asta ar putea fi necesare majorari de impozite, negate deocamdata in mod ferm de autoritati.

Totusi, opinia generala este ca presedintele Nicolas Sarkozy s-a miscat la timp, a recunoscut semnalmentele crizei si a intervenit eficient.

"Franta a rezistat in criza mai bine decat majoritatea partenerilor sai europeni si a iesit prima din recesiune", spune primul-ministru François Fillon.

Fillon este creditat cu cele mai mari merite, impreuna cu Patrick Devejian, ministrul responsabil cu aplicarea planului de redresare economica, si Christine Lagarde, ministrul economiei, al industriei si al fortei de munca.

ntr-un interviu, Lagarde afirma ca "ne-am descurcat relativ bine; am aplicat regula celor trei T: la timp, temporar si tintit". Franta a decis sa aloce jumatate din pachetul financiar in investitii si jumatate in stimulare, spune ea, concentrandu-se pe intreprinderile mici si mijlocii care sunt "mai vivace" si reprezinta 95% din cele circa doua milioane de companii inregistrate in Franta.

O decizie cruciala, spune ea, a fost sa accelereze platile din trezoreria statului. "Am inundat companiile cu lichiditati, pentru orice fel de plati aveau de primit, pentru ca stiam ca lichiditatile si accesul la credite erau putine." Asigurarea de credit a fost extinsa si pentru exportatori, o agentie guvernamentala a garantat imprumuturi si a impartit garantiile cu bancile, iar guvernul a creat un fond suveran care sa investeasca in companii. Sarkozy a creat un "mediator de credit" care sa intervina intre companii si banci atunci cand este solicitat si sa determine bancile sa reevalueze deciziile de respingere a dosarelor de credit, un proces despre care Lagarde spune ca a functionat in 65% dintre cazuri, in care au fost implicate 16.000 de companii si 150.000 de locuri de munca.