BANANE, CARAMIZI SI FITE

Dincolo de tarife, si preturile telefoanelor mobile erau destul de ridicate, pentru multi inaccesibile, cu toate ca subventii din partea operatorilor de telefonie mobila au existat aproape de la inceput. Modele consacrate precum Nokia "banana", cum era cunoscut din cauza formei modelul 8110 al producatorului finlandez, ajungeau sa coste echivalentul a catorva salarii. Mai accesibile erau telefoanele Alcatel, Sagem, Bosch, Siemens sau Phillips Fizz.

In sine, telefoanele costau cam jumatate din pretul terminalelor in sistemul NMT al Telefonica; "Modelul Fizz, nume parca predestinat pentru dorinta de epatare a romanilor din acea perioada, era cel mai ieftin promovat de Dialog, la un pret de 274 de dolari fara TVA", povesteste Laurentiu Stan. Insa oamenii erau dispusi sa plateasca si mai mult ca sa aiba un mobil, pretul mediu fiind undeva spre 400 de dolari, in timp ce Nokia 8110 ajungea la 700 de dolari. In aceeasi perioada se naste practic si o industrie conexa, cea a comertului cu telefoane mobile aduse din strainatate de antreprenori cum a fost Sorin Stoica, fondatorul lantului de magazine Dasimpex, pornit cu 100 de dolari imprumutati pentru cateva telefoane.

In 1999, la doi ani dupa lansarea primelor servicii, in competitie a intrat un al treilea operator, Cosmorom, care a lansat serviciile comerciale in prima parte a anului urmator, mai intai prin serviciul Cosmo pe baza de cartela reincarcabila si dupa o luna dupa prin oferta de abonamente. Intre timp, Telefonica privea cum brandul Telemobil pierde rapid cota de piata, motiv pentru care vinde compania catre Inquam si astfel apare in 2001 brandul Zapp.

Pe atunci, batalia dintre operatori nu se dadea in preturi si oferte care sa includa in abonament cat mai multe minute gratuite, ci in numarul de clienti si mai apoi in acoperire. O buna parte din inceputul anilor 2000 a insemnat batalia pe aria de acoperire - "era practic batalia in harti pe care erau desenate zonele acoperite de fiecare operator". Probleme de semnal au fost foarte multe la inceput, dat fiind stadiul de dezvoltare al retelei, iar "acoperirea reala in teritoriu s-a facut intr-o a doua etapa de densificare, care s-a incheiat prin 2002, cand peste 90% din teritoriul tarii era acoperit GSM", povesteste Laurentiu Stan, amintind ca fortele de vanzari ale operatorilor se foloseau de orice argument legat de faptul ca acopera o anumita zona care n-a intrat inca in reteaua competitiei.

Oferta care a revolutionat piata la inceputul anilor 2000 a fost Cent 500 de la Connex, prin care clientii puteau vorbi 500 de minute la pretul de numai un cent pe minut in weekend. A fost prima oferta consistenta ce oferea costuri foarte mici pentru minutul de conversatie, in conditiile in care abonamentul includea inainte foarte putine beneficii, iar totul costa in plus. "Era nebunie in perioada aceea. Reteaua era suprasolicitata si era de multe ori imposibil sa dai un telefon in weekend, pentru ca toata lumea vorbea", isi aminteste Bogdan P. Oferta a marcat momentul cand pe piata a pornit razboiul tarifelor cat mai mici si al minutelor cat mai multe incluse in abonament.

Pana acolo insa, piata a traversat o serie de schimbari semnificative de structura. In 2000, France Telecom a cumparat compania Orange din Marea Britanie si a decis sa aplice brandul la nivel de grup, iar doi ani mai tarziu, cand Orange cumpara Mobil Rom, dispare din piata deja consacratul brand Dialog, "care continea patru cuvinte specifice comunicarii cu o tusa internationala evidenta - dial, alo, log si dialog, dar in acelasi timp suna foarte local", spune Laurentiu Stan. Trei ani mai tarziu, Connex a urmat aceeasi cale, odata cu achizitia Mobifon de catre Vodafone, tranzactie estimata la 2,5 miliarde de dolari, dupa care brandul a fost transformat pentru o perioada in Connex-Vodafone. Si tot in 2005 se schimba si situatia Cosmorom, transformat in Cosmote dupa ce a intrat in proportie de 70% in posesia grupului elen de telecomunicatii OTE.