El a descoperit o situaţie asemănatoare în 2006, când „dacă tastai «evreu» în Google primul rezultat era jewwatch.org, un site al cărui masaj era «Păziţi-vă de aceşti evrei îngrozitori care vă ruinează vieţile». Iar Liga Antidefăimare s-au dus la Google şi a obţinut un asterisc lângă rezultat care anunţa că «Aceste rezultate pot fi deranjante, dar reprezintă un proces automat». Acum, deşi au analizat în profunzime problema, aceasta este mult mai gravă”.

Ordonarea rezultatelor căutării influenţează oamenii, spune Martin Moore, directorul Centrului de Cercetare a Media, Comunicaţiilor şi Puterii al Colegiului King din Londra. Moore a scris mult despre impactul marilor companii de tehnologie asupra sferelor civice şi politice.

„Există cercetări statistice ample despre impactul rezultatelor cercetării asupra opiniilor politice. Iar modul în care vezi rezultatele şi tipul rezultatelor pe care le vezi în pagină are un impact asupra perspectivelor tale.”

Ştirile false, explică el, au arătat „o problemă mult mai mare. Aceste companii sunt foarte puternice şi dedicate perturbării. Au crezut că perturbă politica, dar într-un mod pozitiv. Nu s-au gândit la efectele secundare. Aceste instrumente oferă o putere grozavă, dar există şi o faţă întunecată. Permite oamenilor să facă lucruri foarte cinice, foarte dăunătoare”.

Google înseamnă cunoaştere. Acolo te duci să găseşti informaţii. Iar evreii cei răi sunt abia începutul. Sunt acolo şi femei rele. „Fiecare femeie are un grad de prostituţie în ea. Fiecare femeie are un strop de răutate în ea... Femeile nu iubesc bărbaţii, iubesc ceea ce poţi face pentru ele. Se poate spune că femeile simt atracţie, dar nu-i pot iubi pe bărbaţi” – aşa sună unul din primele rezultate afişate şi subliniate de Google. Şi musulmanii sunt răi: „Islamul este rău pentru societate”, „Islamul trebuie distrus”. Aşadar, evreii sunt răi şi musulmanii trebuie eradicaţi. Dar ce găsim despre Hitler? Să întrebăm „A fost Hitler rău?” Google ne răspunde: „10 motive pentru care Hitler a fost unul dintre tipii buni”. Dacă apăsăm pe link, găsim că „el n-a vrut niciodată să omoare evrei”, „îi păsa de condiţiile în care trăiau evreii în lagărele de muncă”, „a implementat reforme culturale şi sociale”. Opt din zece rezultate trimit acelaşi mesaj, că Hitler nu a fost chiar atât de rău. Câteva zile mai târziu am discutat cu Danny Sullivan, editorul fondator al SearchEngineLand.com. Mi-a fost recomandat de mai mulţi oameni din lumea academică drept unul dintre cei mai buni specialişti în căutare. Sunt doar naivă? l-am întrebat. Ar fi trebuit să ştiu că asemenea lucruri există? „Nu, nu sunteţi naivă”, mi-a răspuns. „Este groaznic. Este ca şi cum te-ai duce la librărie şi când îi ceri librarului ceva despre iudaism, acesta îţi dă zece cărţi care promovează ura. Google greşeşte oribil când dă aceste rezultate. Poate ar trebui să fie mai bun.” Şi el este surprins. „Credeam că din 2011 nu mai oferă sugestii care se autocompletează despre religii”. Tastează şi el cuvântul femei. „Dumnezeule! Primul rezultat. Este un rezultat subliniat, un «răspuns direct». Ar fi trebuit să fie de necontestat.” Că fiecare femeie are un grad de prostituţie în ea? „Da, algoritmul Google a făcut o greşeală foarte gravă.” L-am spus şi celor de la Google despre aparenta eroare şi am primit următorul răspuns: „Rezultatele căutărilor reflectă conţinutul de pe internet. Aceasta înseamnă că uneori descrieri neplăcute ale unor subiecte online pot influenţa ce rezultate de căutare apar pentru o anumită întrebare. Aceste rezultate nu reflectă opiniile sau convingerile Google. Compania preţuieşte diversitatea perspectivelor, a ideilor şi culturilor.”

Google nu este de astăzi sau de ieri pe piaţă, dar se pare că abia acum publicul începe să-şi dea seama de puterea şi influenţa acestor companii.

Am discutat şi cu Rebecca MacKinnon, directorul proiectului Clasarea Drepturilor Digitale al New America Foundation. Ea ştie multe despre cum guvernele autoritare se adaptează la era internetului şi cum îl folosesc în folosul lor. „China şi Rusia sunt pentru noi poveşti-avertisment. În timpul primăverii arabe, se pare că tipii buni au fost cu mult în faţă. Acum se pare că tipii răi sunt în faţă. Activiştii prodemocraţie folosesc internetul mai mult ca niciodată, însă adversarii devin mult mai pricepuţi.”

Nu cu mult timp în urmă, Jonathan Albright, asistent pentru catedra de comunicaţii a Universităţii Elron din Carolina de Nord, a publicat primul studiu detaliat despre cum îşi răspândesc site-urile de extremă dreapta mesajele. „Am luat o listă cu aceste site-uri de ştiri false – la început în listă erau 306 site-uri – şi am folosit un instrument cum este cel utilizat de Google pentru a le extrage din linkuri şi a le pune pe hartă. M-am uitat unde se duc linkurile – la YouTube şi Facebook, şi între ele, milioane de linkuri - şi nu-mi venea să cred ce văd.”