Filantropia nu e însă o soluţie nici pentru creşterea economică anemică, nici pentru criza locurilor de muncă, iar ceea ce propun unii dintre managerii de la Davos ca soluţii nu e deloc încurajator pentru săracii lui Bill Gates. Dacă angajarea de bani de la buget pentru noi stimulente (în general investiţii în infrastructură) e o cale recomandată în continuare, cealaltă e dereglementarea pieţei muncii: Tidjane Thiam, director al companiei de asigurări Prudential, a declarat că salariul minim a ajuns "o maşină de distrus locuri de muncă, excluzându-i pe tineri de pe piaţa muncii şi permiţând ascensiunea unor politicieni extremişti", exemplul lui fiind Frontul Naţional din Franţa.

Cât despre acuzaţia celor de la Occupy că globalizarea favorizează migrarea capitalului spre zonele cu cea mai ieftină forţă de muncă, golind Vestul de slujbe, liderii de la Davos au negat-o pur şi simplu. Richard Levin, preşedintele Universităţii Yale, a susţinut că e "nedreaptă şi nefondată" percepţia negativă a americanilor că piaţa chineză le-ar răpi locurile de muncă. Occidentul are o idee greşită despre China, a spus şi Pascal Lamy, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului - "că acaparează resurse, că vrea să fie o putere colonială, că fură tehnologie, că nu joacă după reguli corecte".

Ca reprezentant al "lumii vechi" care curtează intens miliardele de dolari cu care China e aşteptată să rezolve necazurile Vestului, Lamy a prezis că investiţiile chineze în străinătate vor creşte în continuare şi că lumea s-ar putea obişnui treptat cu ele, doar că Beijingul ar trebui să fie ceva mai transparent în privinţa problemelor sociale de acasă, pentru ca lumea să înţeleagă ce e China, "o ţară săracă unde sunt mulţi oameni bogaţi sau o ţară bogată cu mulţi oameni săraci".

E o schimbare notabilă de discurs, de la obişnuita retorică despre China cea periculoasă, veşnic ameninţată de o aterizare dură a economiei şi care distruge balanţa comercială a SUA cu yuanul ei inflexibil. Iar dacă ne gândim la faptul că liderii europeni şi FMI au bătut recent la uşa comuniştilor chinezi după bani, în timp ce SUA îşi reorientează forţele militare astfel încât să poată contracara o eventuală ameninţare din partea rivalului său economic asiatic, e chiar un mod remarcabil de elegant de a exorciza temerea occidentală că Asia va sfârşi prin a conduce lumea.