Programul definitiv, anunţat la 4 aprilie, include şi alte măsuri de efect pentru public, ca de pildă îngheţarea pe trei luni a preţurilor la carburanţi, relaxarea reglementărilor pentru ieşirea la pensie a francezilor peste 60 de ani cu 41 de ani de contribuţie la asigurările sociale, creşterea cu 25% a alocaţiei pentru şcolari, garantarea unor dobânzi peste inflaţie pentru conturile de economii scutite de taxe şi reducerea cu 30% a salariilor preşedintelui şi ale miniştrilor. Noutatea e însă că acum Hollande acceptă amendarea constituţiei pentru includerea regulii echilibrului bugetar, iar în privinţa cheltuielilor publice propune chiar o îngheţare temporară a acestora până ce Curtea de Conturi îşi va prezenta raportul din iunie. Schimbarea de atitudine urmăreşte îmblânzirea partenerilor europeni ai Franţei, în primul rând a cancelarului Angela Merkel, care anunţase că îl susţine în campanie pe Sarkozy şi chiar făcuse cunoscut că refuză o întâlnire cu Hollande, tocmai din cauza luărilor lui de poziţie percepute ca ostile faţă de tratatul fiscal.

Mai mult, candidatul socialist afirmase iniţial, şocând investitorii şi bancherii, că vrea să impună taxe punitive băncilor, după modelul britanic, şi să separe "activităţile socialmente utile" ale acestora de activităţile speculative, spărgând astfel modelul de bancă universală în vigoare în SUA şi în toată Europa. Ulterior, Michel Sapin, fost ministru de finanţe şi autorul programului economic al lui Hollande, a explicat pentru Reuters că nu e vorba de spargerea marilor instituţii bancare, ci doar de o adaptare la realitatea franceză a iniţiativei americane a lui Paul Volcker, de limitare a tranzacţiilor speculative ale băncilor efectuate în nume propriu, în favoarea activităţilor bancare de bază. Frederic Oudéa, CEO al Société Générale, a declarat că băncile franceze acceptă o "regulă Volcker europeană", iar surse socialiste au afirmat că şi echipa lui Hollande o preferă, după întâlnirile avute cu bancherii.

Până acum, preţul acestor reorientări strategice a fost ascensiunea puternică în sondaje a candidatului Partidului de Stânga, Jean-Luc Mélenchon, care a urcat pe locul al treilea, devansând-o pe Marine Le Pen, graţie faptului că poziţia sa de stânga a fost percepută drept mai sinceră decât a socialistului François Hollande. Mélenchon a propus nici mai mult, nici mai puţin decât o creştere a salariului minim cu 20% şi o limitare a salariului maxim la 360.000 de euro pe an. Ascensiunea lui Jean-Luc Mélenchon vine însă prea târziu ca să-l mai ameninţe pe Hollande: analiştii Citigroup apreciază că ea va fi de fapt pozitivă pentru candidatul socialist, având în vedere că între 70% şi 90% dintre votanţii lui Mélenchon au declarat în sondaje că vor vota cu Hollande dacă preferatul lor va fi eliminat în primul tur. Şi nici Mélenchon nu va rămâne cu mâna goală, pentru că îşi va oferi susţinerea pentru Hollande în schimbul unui loc în viitorul guvern socialist. Scenariul colaborării fructuoase va fi posibil, adaugă însă cu tâlc aceiaşi analitşi, "dacă Mélenchon îşi va mai tempera retorica de stânga după primul tur de scrutin".