Povestea s-a repetat în mai multe state-cheie, precum Arizona sau Utah; Trump a câştigat pe linie, răsturnând practic sondajele apărute cu doar 24 de ore înainte de alegeri. E adevărat, sondajele de opinie nu sunt niciodată sigure; dar rar întâlnim situaţii în care toate să greşească. Care a fost deci motivul pentru un eşec instituţional de asemenea proporţii?

Primul, şi poate cel mai important, a fost diferenţa în marje. Când Barack Obama a câştigat alegerile din 2008 şi 2012, el a câştigat teritoriile tradiţional democrate la diferenţe de 15-20% din totalul voturilor exprimate. Clinton nu a reuşit acest lucru; în oraşe, acolo unde ar fi trebuit să se distanţeze în mod decisiv, ea a câştigat cu un scor mediu de 55-45, ceea ce i-a permis contracandidatului său republican să profite la maximum de votul prorepublican din zonele rurale. Aici, Trump a învins-o pe Clinton fără drept de apel – iar acest scenariu s-a repetat în majoritatea statelor câştigate de el.

În al doilea rând, prezenţa scăzută la vot în rândul minorităţii afro-americane a fost binevenită pentru tabăra lui Trump. Deşi preşedintele Obama a participat la numeroase mitinguri alături de Clinton, el nu a reuşit să genereze acelaşi interes manifestat în urmă cu 4 sau 8 ani. Este desigur explicabil, pentru că atunci era vorba de primul preşedinte de culoare din istoria SUA. Singura minoritate care a înregistrat o creştere a numărului de votanţi a fost cea latino-americană, ca o reacţie la mesajele rasiste ale lui Trump, dar fenomenul nu a fost suficient de puternic pentru a-i duce pe democraţi dincolo de linia de sosire.

Un ultim motiv pentru victoria răsunătoare a lui Donald Trump a fost subestimarea mişcării anti-sistem din Statele Unite. Dacă dăm credit exit pollurilor, aproape 40% dintre votanţi deciseseră de mai bine de două luni pe cine vor să voteze. Principala calitate căutată la viitorul preşedinte, potrivit aceloraşi date culese după ieşirea de la urne, era să poată aduce schimbare. Dar nu e vorba de genul de mesaj despre schimbare care l-a purtat pe Barack Obama până la Casa Albă, ci despre schimbarea întregii clase politice. Iar numele lui Hillary Clinton a devenit, practic, sinonim cu politica. Lipsa de experienţă a lui Trump s-a dovedit, în mod paradoxal, un avantaj în cadrul alegerilor de pe 8 noiembrie.

Cine este Donald Trump?

Om de afaceri, om de televiziune, om politic – Donal Trump pare să le fi făcut pe toate. Deşi a intrat târziu în lupta pentru obţinerea nominalizării din partea Partidului Republican, Trump a reuşit să îi depăşească pe contracandidaţii săi.

El a stârnit numeroase controverse atunci când şi-a anunţat candidatura, mai ales datorită pledoariei sale pentru repatrierea imigranţilor şi anularea dreptului de cetăţenie pentru copiii născuţi pe teritoriul Statelor Unite, în cazul în care părinţii acestora nu au drept de muncă. Donald Trump a spus, mai în glumă, mai în serios, că va construi un zid la graniţa de sud a Statelor Unite pentru a opri accesul mexicanilor: „Am să contruiesc un zid mare – un zid uriaş, de fapt – la graniţa de sud, şi apoi am să îi pun pe mexicani să îl plătească. Ţineţi minte cuvintele mele“.

Planurile lui Trump, în ceea ce priveşte imigraţia, au trei idei centrale: construirea zidului la graniţa cu Mexic, înăsprirea legilor privind procesul de imigrare şi impunerea unor condiţionări referitoare la crearea de locuri de muncă şi creşterea salariilor pentru cetăţenii americani. El a declarat că deportarea a 11 milioane de oameni fără acte va fi o soluţie bună şi se numeşte management, iar politicienii nu pot să gestioneze acest lucru şi tot ce fac ei este să vorbească. Discursul categoric (şi pe alocuri rasist) al lui Trump a relaţionat astfel bine cu votanţii republicani.

Declaraţia de 92 de pagini depusă la Federal Election Commission (este prima dată când omul de afaceri prezintă public date despre averea sa) arată că veniturile lui Trump s-au situat între 456 şi 543 milioane de dolari în 2014 şi în cea mai mare parte a primului semestru din 2015. În urma depunerii declaraţiei, devenea evident că Trump este, de departe, cel mai bogat dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale din 2016. Omul de afaceri a inclus în declaraţie 515 companii în care deţine poziţii de preşedinte sau membru. Multe sunt corporaţii cu răspundere limitată având legătură cu deţinerile imobiliare ale lui Trump, incluzând proprietăţi în Panama, Istanbul, Mumbai, Puerto Rico şi Dubai.

Numele lui Donald Trump este foarte puternic legat de domeniul imobiliarelor, pornind chiar de la emblematicul Trump Tower din New York. Afacerile in imobiliare le-a pornit influenţat de moştenirea din familie. Fred Trump, tatăl său, a fost un bogat investitor în real estate din New York. A început cu achiziţia şi renovarea Commodore Hotel, devenit Grand Hyatt, şi a continuat cu numeroase proiecte, nu toate profitabile, fapt care explică problemele financiare cu care s-a confruntat în anii ’90.