Lindell emană energie, ca şi cum ar consuma cocaină de atât de mult timp că organismul său este prins într-o stare de supraexcitare continuă. Este prietenos, animat, dezinvolt, cu genul acela de râs pe care l-ai asocia unui ţărănoi. Autobiografia ar fi trebuit să fie gata în primăvară, dar Lindell nu s-a hotărât unde să se oprească, aşa că o va continua o vreme.

Perna i-a apărut într-un vis, în 2003. Lindell avea două baruri într-o localitate de lângă Minneapolis, o afacere destul de bună, şi gusta din viaţă poate un pic prea mult. Era, după cum se descrie chiar el, „un consumator de droguri foarte funcţional“, cu patru copii şi o casă frumoasă. Ajuta la temele pentru acasă ale copiilor, îşi ducea familia în vacanţe, era un tată şi un soţ decent. Doar că lua cocaină. De-a lungul vieţii a căutat perna perfectă. N-a dormit niciodată bine, iar lucrurile se înrăutăţeau. A făcut sciatică; a avut un accident de maşină urât; aproape că a murit în timp ce făcea skydiving şi a văzut moartea cu ochii în timp ce-şi conducea motocicleta spre locul de unde decola pentru skydiving. A devenit dependent de cocaină; ca urmare, când adormea, dormea prost. Într-o dimineaţă, după ce s-a trezit, stătea la masa din bucătărie şi scria „MyPillow“ neîntrerupt până când a realizat logo-ul unui produs care nu exista. Când fiica sa Lizzie a intrat să ia nişte apă şi l-a văzut cum scrie ca în transă aceleaşi cuvinte aşa cum făcea Jack Nicholson în The Shining, l-a întrebat ce face. „Voi inventa cea mai bună pernă de pe faţa Pământului!“ a exclamat. „Se va chema MyPillow!“

Până atunci Lindell nu putea fi mulţumit de perna sa decât dacă o putea „microajusta“, după cum spune el. O aranja în fel şi chip pentru a ajunge la înălţimea potrivită pentru gâtul său. Dar până dimineaţă tot aranjamentul se strica.

Perna perfectă imaginată de Lindell este microajustabilă, dar îşi păstrează forma toată noaptea. Ca să o obţină, a cumpărat şi testat diferite tipuri de spumă. Materialul era rupt în bucăţi de diferite mărimi şi îndesat în perne. La testarea prototipurilor l-au ajutat fiii săi. Zi după zi experimentele au continuat, până când Lindell s-a arătat mulţumit cu un mix din bucăţi de spumă de trei mărimi diferite. Îndesat într-o husă, materialul îşi menţinea forma în care era modelată. Era perfect!

Ca să pornească o afacere nu se putea mulţumi cu doar ajutorul copiilor pentru ruperea în bucăţi a materialului. Cineva i-a sugerat o maşină de mărunţit porumbul. Un amic i-a găsit una ruginită uitată pe un câmp din apropierea casei lui Lindell; a luat-o acasă şi a reparat-o aşa cum a putut. Lindell credea că perna sa putea „să salveze vieţi“. A făcut 300 de perne şi s-a dus să caute clienţi. S-a oprit la fiecare retailer mai mare din zonă. „Le-am spus: «Am aici cea mai bună pernă din lume, câte vreţi?» Vă puteţi imagina cum au mers lucrurile.“

Când cineva a sugerat să încerce să le vândă printr-un magazin din mall, Lindell a împrumutat 12.000 de dolari pentru a închiria un spaţiu commercial în Eden Prairie Center pentru şase săptămâni începând cu mijlocul lunii nomembrie 2004. A vândut prima pernă în chiar prima zi şi s-a simţit grozav. Însă şi-a stabilit preţuri prea mici. Costurile erau mai mari decât preţul de retail. Apoi, perna sa era prea mare pentru husele standard. Magazinul a fost un eşec. A ipotecat casa şi a împrumutat bani de la prietenii care însă nu se săturaseră de el. Când situaţia a devenit disperată, a început să numere cărţile de joc la mesele de blackjack pentru a strânge bani de materiale. Era prea bun la asta. În cele din urmă, a ajuns să fie refuzat la intrare de toate cazinourile din regiune.

Concentrarea sa pe proiectul cu perne era singurul lucru care-i putea înfrânge dorinţa de a consuma droguri, dar pentru perioade scurte. Şi întotdeauna ceva mergea prost.

Astăzi, Lindell se declară creştin devotat. Poartă la gât o cruce mare de argint, iar biroul său este plin de icoane. Povesteşte că pe vremuri era doar un oportunist, care se ruga la Dumnezeu doar când îi era mai greu. La o zi după ce şi-a închis magazinul din mall, a primit un telefon de la unul din puţinii cumpărători, care i-a spus că „perna i-a salvat viaţa“. Acest cumpărător entuziasmat deţinea expoziţia Minneapolis Home + Garden Show, una dintre cele mai mari pentru produse pentru gospodării. I-a dat lui Lindell o şansă. Acesta s-a dus acolo cu 300 de perne şi le-a vândut pe toate. A primit şi o invitaţie la târgul de stat Minnesota şi a avut şi acolo vânzare. Succesul i-a adus o revelaţie. Erau zeci de expoziţii în toată ţara şi nenumărate târguri.

În următorii câţiva ani, aşa a funcţionat compania. Lindell şi o mână de agenţi de vânzări mergeau cu camioanele pline cu perne pentru a le vinde la târguri. Toţi erau eficienţi, dar niciunul nu avea talentul lui Lindell.

Dar întreprinzătorul nu a renunţat la droguri. Mariajul său de 20 de ani s-a destrămat şi şi-a pierdut casa pentru că se împrumuta mereu pentru a-şi plăti furnizorii. Apoi a venit intervenţia lui Ty, dealerul de droguri. „Ştiam că dacă mai continuu aşa o zi, s-a terminat totul. Ştiam că n-aş fi putut avea cea mai bună revenire din istoria Americii“, spune Lindell.