În Ucraina, cozi imense, de oameni şi mai ales maşini, blochează punctele de verificare de la intrările în autoproclamata Republică Populară Doneţk. Adesea spiritele se încing. Civililor le este permis să aducă până la 50 de kilograme de bunuri, iar combustibilul, armele şi alte mărfuri cu potenţial de uz militar sunt interzise.

Însă o combinaţie profitabilă de blocadă economică şi preţuri umflate s-a dovedit mană cerească pentru comerţul ilegal. Serviciul de siguranţă al Ucrainei, SBU, conduce acţiuni de eliminare a contrabandei cu unităţi mobile formate din grăniceri, voluntari civili, oficiali vamali şi personal militar. Ei supraveghează noile vămi şi patrulează pe linia frontului.

Într-un interval de şase luni, potrivit cifrelor oficiale, doar trei unităţi au interceptat peste 400 de autovehicule încărcate cu bunuri de contrabandă – cam două pe zi. Ei susţin că au confiscat 53 de tone de carne şi peşte, 140 de tone de fier vechi, 20 de tone de fructe, 1,3 tone de medicamente şi peste 26.000 de sticle cu vodcă contrafăcută.

„În fiecare zi aceste unităţi opresc camioane care încearcă să intre în teritoriile ocupate temporar din regiunile controlate de guvern“, a declarat pentru VICE News Olena Gitlianska, purtător de cuvânt al SBU. „Ocolesc punctele de verificare sau trec prin ele cu ajutorul documentelor false“, a precizat ea.

Cea mai mare parte a alimentelor de import din Ucraina controlată de rebeli vine din Rusia. Preţurile pot fi de două sau chiar de trei ori mai mari decât în alte părţi ale ţării. Cei la SBU spun că autorităţile rebele impun „taxe de vânzare“ pe astfel de bunuri pentru a-şi finanţa republicile separatiste.

Cel mai greu în Lugansk a fost în vara anului 2014, când armata ucraineană şi cea a rebelilor sprijiniţi de Rusia se atacau una pe alta cu artileria. Un localnic de vreo 20 de ani, care a cerut să nu i se dea numele din motive lesne de înţeles, a descris cum armele deveniseră o monedă de schimb temporară în oraş pe măsură ce au devenit tot mai rare alte bunuri cu potenţial de schimb. „Mi-am dus un prieten la graniţa cu Rusia. Nu avea bani şi de aceea mi-a dat ca plată o grenadă. Am găsit nişte rebeli şi le‑am dat-o la schimb pe două încărcătoare pentru AK-47. Mai târziu, în aceeaşi, zi am plătit cu două gloanţe la frizer“.

Civilii s-au confruntat de multe ori cu lipsa combustibilului şi depind mult de Rusia şi de capriciile contrabandiştilor. La benzinării, când nu sunt închise, adesea se formează cozi uriaşe de maşini. În pofida embargoului, combustibilul încă ajunge acolo, indiferent că vine din Rusia sau din Ucraina guvernului de la Kiev, dacă vameşii sunt mituiţi suficient.

Marea Neagră poate fi o rută pentru benzina şi motorina venite din Orientul Mijlociu şi Azerbaidjan. Unităţile anticontrabandă au descoperit chiar şi conducte artizanale subterane care se întindeau pe lungimi de mai mulţi kilometri folosite pentru a aduce combustibil în zonele de conflict. Pentru cele mai multe afaceri de contrabandă paravanul sunt service-urile auto, inclusiv dealerii de anvelope şi centrele de verificare şi testare.

Lipsurile bântuie şi prin Doneţk. „Nu pot să muncesc dacă n-am benzină“, spune un alt şofer de taxi, care a cerut să i se spună Alexander. „Dacă nu am benzină, maşina nu merge. Cum pot să muncesc?“ Problema l-a determinat să intervină pe Alexander Zakharcenko, liderul Republicii Doneţk. El a promis la sfârşitul anului trecut că anul acesta se va găsi o soluţie. „Vom lua măsuri. Înainte de anul nou, va fi multă benzină.“ Destul de clar planul! Rebelii din Lugansk au înfiinţat chiar şi o întreprindere publică, denumită Luhansknefteprodukt, condusă de procurorul militar de dinainte de război, pentru administrarea staţiilor de benzină.

Experţii spun că organizaţiile criminale au rolul lor în aprovizionarea cu combustibil a regiunilor controlate de rebeli, deşi activitatea lor nu se poate compara în niciun fel cu traficul de droguri în ceea ce priveşte maximizarea profitului faţă de risc şi cantitate. Pentru că Moscova prioritizează aprovizionarea cu combustibil a miliţiilor separatiste în dauna civililor, oportunişti de rang mic conduc majoritatea operaţiunilor.