Un executiv considerat mult timp moştenitorul lui Dalio, Greg Jensen, a intrat în conflict cu şeful său în urmă cu un an pentru că l-ar fi vorbit pe la spate, ceea ce la Bridgewater este un păcat mai puţin grav doar decât lipsa de onestitate. Un tribunal inventat de firmă l-a găsit pe Jensen vinovat de încălcarea regulilor. Acesta şi-a pierdut titlul de co-CEO, dar a rămas ofiţer principal de investiţii.

„Aceste tipuri de interacţiuni pot fi întâlnite în orice loc de muncă din America”, explică Bridgewater într-un comunicat dat ca răspuns la articolul de faţă. „Diferenţa în acest caz este că în loc de a ne preface că nu există, noi rezolvăm problema în mod deschis şi onest. Nu ascundem aceste interacţiuni de nimeni şi dacă este necesar conflictele sunt rezolvate prin vot.”

Dalio găseşte adesea noi moduri de a-şi pune în aplicare folosofia. De curând a creat o funcţie numită „atotvăzător”. Astfel, ceva mai mult de zece membri ai familiei de business sunt răspândiţi prin firmă şi funcţionează ca ochii şi urechile liderilor lor.

În miezul proiectului de tehnologie stă un grup izolat numit Laboratorul de Inteligenţă Sistematizată, condus de David Ferrucci, care înainte de a veni la Bridgewater, în 2013, a supravegheat dezvoltarea sistemului de inteligenţă artificială Watson al International Business Machines (IBM).

Deşi străinii se aşteaptă ca Ferrucci să-şi folosească talentul pentru a ajuta la găsirea unor semnale ascunse pe pieţele financiare, rolul său este mai restrâns, de a analiza fluxurile de informaţii despre angajaţi pe care firma le adună. Datele includ evaluările – „puncte” – pe care şi le dau angajaţii unii altora în decursul zilei de lucru.

Laboratorul de Inteligenţă Sistematizată s-a implicat în mai multe aplicaţii pentru iPad care au ajuns să facă parte din viaţa de zi cu zi a angajaţilor. Una dintre aceste aplicaţii este „colectorul de puncte”, care permite angajaţilor să-şi evalueze colegii în funcţie de zeci de criterii şi să organizeze sondaje în timpul şedinţelor, inclusiv despre dacă o conversaţie în curs este sau nu o pierdere de vreme.

Informaţiile sunt împletite cu altele pentru a produce „cardurile de baseball”, care arată slăbiciunile şi punctele forte ale oamenilor în funcţie de diferite criterii, unul, foarte preţuit, fiind „atingerea nervului”.

Mai mulţi angajaţi au spus că au simţit că a lucra la Bridgewater este în proporţii egale despre investiţii şi despre cercetarea experimentală a proceselor umane de luare a deciziilor

Noi aplicaţii au adus lumină idei despre extinderea viziunii tehnologice a lui Dalio. Un soft numit „Contractul”, încărcat pe iPad-uri, îi instruieşte pe angajaţi să-şi formalizeze obiectivele pe care vor să le atingă în viitor şi urmăreşte cât de precis merg angajaţii pe calea spre ţintele lor.

O altă aplicaţie, „Antrenorul”, permite oamenilor să găsească în principii răspunsuri la întrebări. Scopul este transformarea softului într-un sistem inteligent care poate ajuta în luarea deciziilor. Acestea sunt principalele utilizări ale PriOS, softul de management dezvoltat de Dalio. În viitor, softul va putea identifica ce poziţii ar trebui create la Bridgewater şi care angajat ar fi mai bun în acele posturi. În alte cazuri, angajaţii care sunt în dezacord în ceea ce priveşte deciziile nu va mai trebui să se confrunte între ei. Şi-ar rezolva problema introducându-şi opiniile în PriOS, iar softul le-ar evalua perspectivele, s-ar consulta cu Principiile lui Dalio şi ar arăta cea mai bună cale de urmat. Scopul suprem al PriOS ar fi să prezică deznodământul şedinţelor chiar înainte ca aceastea să aibă loc şi să îndrume oamenii cum să acţioneze. Dalio vrea ca în cinci ani aproape trei sferturi din deciziile de management să poată fi luate de PriOS. Rolul angajaţilor rămaşi nu ar fi de a lua decizii individuale, ci să elaboreze criteriile după care sistemul ia decizii, intervenind când ceva nu funcţionează cum trebuie.