Francis Fukuyama, profesor la Stanford, a conceput cel mai faimos identificator ciclic pentru geopolitica modernă, numindu-l „sfârşitul istoriei”. El credea că un ciclu s-a încheiat prin colapsul URSS şi că un altul a început - dispariţia societăţilor închise încurajate de Moscova şi triumful principiilor americane ale comerţului liber, ale frontierelor mai mult sau mai puţin deschise şi ale alegerilor democratice.

Ce se întâmplă în prezent şi puterea pe care Vladimir Putin a acaparat-o în Rusia spun ceva diferit; colapsul URSS a fost un punct istoric de cotitură, dar nu atât de definitiv precum a crezut Fukuyama. Pentru a înţelege ce se întâmplă acum, trebuie să mergi şi mai mult în trecut, în anii 1940-50, la Planul Marshall, proiectul preşedintelui american Harry Truman pentru reconstruirea Europei şi pentru construirea unei rezistenţe contra răspândirii comunismului sovietic în Europa. Sub asediu este ordinea mondială construită de SUA începând cu acele vremuri. Fukuyama pare că a anticipat încă de acum trei decenii ce se întâmplă astăzi: oamenii se vor plictisi de prosperitate şi pace şi le vor distruge.

„Întrebarea nu ar fi trebuit să fie de ce a izbucnit populismul în 2016, ci de ce i-a trebuit atât de mult timp să se manifeste”, scrie Fukuyama după alegerea lui Trump. Unii spun că asistăm la sfârşitul unei lumi şi începutul alteia. Alţi experţi spun că forţele sociale acum la lucru nu mai par atât de intimidante dacă sunt observate prin prisma Erei Industriale. Banca elveţiană UBS sugerează că nu asistăm la căderea Imperiului Roman, în cazul în care ne temem că s-a ajuns la un punct de inflexiune asemănător declinului unei superputeri. În schimb, asistăm la unul din episoadele din ultimele două secole când globalizarea se prăbuşeşte doar pentru a fi reclădită atunci când statele îşi dau seama că au nevoie de cooperare. Dacă experţii de la UBS au dreptate, o nouă ordine liberală va reveni peste câteva decenii.

Andrea Kendall-Taylor, analist la US National Intelligence Council, şi Erica Frantz, profesoară la Michigan State University, spun că înaintăm spre o nouă perioadă cu putere autoritară, vremuri în care populiştii se vor folosi de sprijinul popular pentru a eroda democraţia şi a impune „dictaturi personale”. Dacă pesimiştii au dreptate, miliardarii lui Doll şi alţii ca ei ar putea rămâne unele dintre puţinele forţe pe care valul populist va trebui să le depăşească. La trei zile după alegeri, Michael Smith, un DJ cu experienţă din Santa Barbara, California, a trimis o salvă de e-mailuri prietenilor investitori cu ceva avere şi activiştilor ecologişti. Indiferent de ce candidat au sprijinit în alegeri, era timpul să se regrupeze acum, când SUA au un preşedinte care nu crede că activitatea umană schimbă clima. Doll s-a numărat printre cei care şi-au cumpărat un bilet de avion şi s-au dus în California.

Smith, venture capitaliştii şi consilieri ai oamenilor bogaţi şi-au stabilit întâlnirea pentru 28 noiembrie. Wesley Clark, un general în retragere, în discursul de deschidere, a declarat că schimbările climatice reprezintă un „multiplicator al pericolelor” care perturbă ordinea mondială; aşa cum a sperat Smith, Clark a cerut mulţimii să acţioneze.

Noe Deich, un alt organizator, a afirmat că grupul de investitori prezenţi acolo au fost întotdeauna înclinaţi să susţină tehnologii care ar putea neutraliza cele mai rele efecte ale schimbărilor climatice, dar numai dacă aduc profituri suficiente. Investitorii ar fi bucuroşi să ajute la reducerea emisiilor de carbon atât timp cât fac bani din acest lucru. Însă, acum, astfel de tehnologii rareori îndeplinesc această condiţie. Alegerile i-au făcut pe oameni mai hotărâţi să găsească o structură financiară care ar atrage aceşti bani, şi astfel să preia ceea ce SUA va înceta să mai sprijine sub administraţia lui Trump. Două săptămâni mai târziu, Bill Gates, şi el un luptător contra schimbărilor climatice, a anunţat un fond de investiţii de un miliard de dolari pentru energie curată. Alături de el a stat o falangă a celor mai puternici plutocraţi din lume, printre ei numărându-se Jack Ma de la Alibaba şi Mukesh Ambani, preşedintele gigantului indian Reliance Industries. Deşi fără legătură cu revolta antielită, fondul lui Gates putea la fel de bine să fie o avangardă a celor 1% care apără un rezultat politic dispreţuit explicit de Trump.

Astfel de cheltuieli nu sunt noi - în 2007, Fundaţia Rockefeller a inventat termenul „investiţii de impact” pentru a descrie cum face bani făcând în acelaşi timp şi bine. Fundaţia a stabilit sisteme de rating care evaluează investiţiile în funcţie de binele adus societăţii sau mediului. Astăzi, băncile de investiţii spun că clienţii lor au sute de miliarde de dolari în aceste conturi.

Însă proiectul lui Doll duce investiţiile de impactul la un nou nivel, orientat explicit spre păstrarea sistemului politic şi economic. După alegerea lui Trump n-a mai stat pe gânduri. Se gândea să le spună membrilor clubului său ceva în genul „trebuie să luaţi atitudine şi să arătaţi cât de mult bine puteţi face. Să arătaţi că puteţi investi în proiecte care produc locuri de muncă de calitate. Trebuie să demonstrăm că elitele nu acţionează doar în interes propriu”.

Ar fi vrut ca acele familii proeminente să investească împreună în „proiecte puternice sociale şi de infrastructură”. „Vom face diplomaţie economică, în investiţii, pentru a păstra aliniate interesele ţărilor noastre.”