În acele vremuri, Reader a fentat poliţiaşi s-a dus să schieze la Méribel sau să facă yachting în Spania, la „Costa del Crime“, o binecunoscută „staţiune“ pentru infractorii britanici – în 2013 şi 2014 peste 500 de britanici certaţi cu legea au fost găsiţişiarestaţi acolo.

Lui Reader i s-a înfundat în afacerea Brinks-Mat, din 1983, când dintr-un depozit de pe aeroportul Heathrow au fost furate lingouri de aur, diamante, bijuterii şi bani în valoare de 26 milioane de lire, un record atunci. În banii de astăzi, prada ar valora 78 de milioane de lire. Ţintahoţilor au fost 4,4 milioane de dolari în cash, dar în toiul acţiunii ei s-au „împiedicat“ de lingouri de aur de 145 milioane de dolari. (Aurul aparţinea băncii Johnson MattheyBankers, care un an mai târziu a dat faliment din cauza creditelor acordate firmelor insolvente şievazioniştilor. Prada nu a fost recuperată niciodată.)

Reader a fost un simplu „soldat“ în această acţiune, rolul său fiind de a transporta aurul de la un tăinuitor de bunuri furate, Kenny Noye, la dealerii din Hatton Garden. Însă Reader a avut ghinionul de a fi la faţa locului în noaptea când Noye l-a înjunghiat de 11 ori pe un ofiţer de poliţie – se presupune că el a lovit cu piciorul corpul înjunghiat. Reader şiNoye nu au fost condamnaţi pentru omucidere, pentru că au invocat autoapărarea, însă au fost ulterior găsiţivinovaţi de uneltire pentru traficarea bunurilor furate. Reader a fost condamnat la nouă ani de închisoare.

Personajul a ieşit din închisoare în 1994 şi se părea că a renunţat la viaţa de infractor. Îşi deschisese o afacere cinstită acasă, un centru de vânzare de maşini uzate. Însă două decenii mai târziu, suferind de cancer de prostată şi de alte boli, a decis să revină în joc în cel mai mare stil. A studiat cărţi precum „Subteranele diamantelor“ şi s-a apucat citească reviste despte industria diamantelor. A adunat tot felul de instrumente de testat şi măsurat diamantele, având în gând o ultimă acţiune, îşiaminteşte Peter Spindler, comandant la Scotland Yard, care a participat la investigarea spargerii de la Hatton Garden. „Cineva care se pricepe să perforeze, un electrician bun, cineva care să stea cu ochii în patru – toţi au fost hoţi cu experienţă care-şiştiau meseria.“ Reader a fost numit „Guvernatorul“, liderul în jargonul infractorilor, omul care gândeşte jaful şi îi înrolează pe alţii, spune Spindler.

Locotenentul lui Reader a fost Terry Perkins, în vârstă de 67 de ani, care suferea de diabet şi diverse afecţiunişi şi trăia viaţa care i-a mai rămas într un total anonimat într-o mică locuinţă din Enfield, un cartier londonez. Era ca o fantomă pentru vecini, care habar n-aveau că omul a fost printre liderii unuia dintre cele mai celebre jafuri din istoria Angliei: afacerea Security Express din 1983, în care o bandă a sustras 9 milioane de dolari dintr-un depozit de cash din Londra de Est. Perkins a fost condamnat la 22 de ani de închisoare, dar a evadat din penitenciarul Spring Hill şi s-a ascuns timp de 17 ani. S-a întors în 2012 pentru a-şi consuma restul de pedeapsă. Pentru că el şi un alt coleg de „muncă“ au ameninţat un angajat al unei bănci aruncând benzină pe dânsul şi fluturând un chibrit aprins prin faţa lui, un judecător l-a descris pe Perkins ca fiind un om rău, fără milă.

Însă din poveştile altora reiese o altă imagine. Perkins nu a fost cunoscut ca infractor înainte de jaful Security Express, spune detectivul Peter Wilton. „De obicei purta costum şi avea un portofoliu de case. Ziua jafului din 1983 era ziua lui de naştere, iar soţia sa a fost surprinsă că pleacă de acasă, pentru că de obicei îşiaştepta copiii să-i dea cadouri.“ În schimb, Perkins a plecat pentru a deveni un răufăcător „care-şi face de lucru în prima divizie a tâlhăriilor“, spune un avocat.