În plus, adaugă tot el, salariile, taxele şi impozitele plătite de producătorii chinezi sunt foarte mici şi firmele româneşti nu pot ţine pasul, iar „uneori, când le vine rândul să plătească taxe şi impozite, se mută sau îşi schimbă societatea“. Deşi România este un producător important, mai bine de 50% din încălţămintea vândută local vine din China.

„Nu am fost atent la ce se întâmplă pe piaţa românească, dar am discutat în nenumărate rânduri cu partenerii noşti din Marea Britanie şi ei au identificat produse contrafăcute care provin din pieţe asiatice şi din Turcia“, spune Dorel Simiz, care conduce, alături de familia sa, producătorul Pandora Prod, unul dintre cei mai mari producători cu acţionariat local. Producătorul lucrează cu companii precum Ted Baker, Cos (parte a grupului H&M), Hugo Boss, Comptoir de Cotonniers şi Massimo Dutti (deţinut de grupul Inditex, proprietarul Zara).

Partenerii Pandora, povesteşte Simiz, au crescut controalele referitoare la circulaţia produselor, controalele sunt mult mai stricte, iar contractele „au clauze mult mai severe“. Dacă, de pildă, o fabrică din România rămâne cu 10.000 produse comandate de un client care nu le mai doreşte, pentru că nu se vând bine, de exemplu, le poate vinde pe plan local doar dacă reţeaua de magazine pentru care sunt produse nu are activităţi pe plan local. „În cazul nostru, dacă rămân produse în fabrică, mare parte se distrug, dacă nu sunt destinate sponsorizărilor pentru cămine de copii, de exemplu“, spune Simiz. Tot el adaugă că producătorii nu au mecanisme de protecţie împotriva falsurilor care inundă piaţa europeană, măsurile trebuie luate de guverne. Pe de altă parte, arată el, există şi o jumătate plină a paharului, pentru că odată ce reţelele de magazine îşi pierd încrederea în producătorii asiatici şi turci, „ne avantajează pe noi“.

Grupul Pandora, care are 1.200 de angajaţi, şi a inaugurat recent o fabrică în care a investit 5 milioane de euro din fonduri proprii şi credite bancare, a înregistrat în prima parte a anului o creştere de circa 20%, conform estimărilor lui Simiz, ca urmare a faptului că „ne-am dus către producătorii de lux, care au produse mai scumpe“. Prin urmare a crescut deopotrivă profitabilitatea pentru manoperă dar şi valoarea produselor finite. 98% din producţia grupului de firme Pandora se realizează prin comenzi de producţie integrată, cu valoare adăugată mai mare decât contracte în sistem lohn sau semilohn.

Strategia s-a dovedit a fi câştigătoare, pentru că anul trecut compania a înregistrat o cifră de afaceri de 155 de milioane de lei, cu 20% mai mult decât în 2013 şi de peste trei ori mai mari decât în 2009. Afacerile producătorilor locali de îmbrăcăminte şi încălţăminte sunt în creştere susţinută; România a trimis anul trecut peste graniţe pantofi şi haine în valoare de peste 20 miliarde de lei, industria de profil fiind al doilea motor al exporturilor locale după industria auto, conform Ziarului Financiar. Iar cele mai mari 100 afaceri de profil sunt responsabili pentru mai bine de o treime din totalul producţiei care ajunge în magazinele din toate colţurile lumii ale celor mai cunoscute branduri din lume, în frunte cu H&M, Zara, Hugo Boss sau Lacoste.

Una peste alta, industria falsurilor este toxică pentru economie şi efectele sale se pot dovedi nocive chiar şi asupra sănătăţii. Măsurile care pot fi luate pentru limitarea fenomenului ţin însă mai cu seamă de politicieni, în egală măsură la nivel de naţiune dar şi de uniune. Doar că fenomenul contrafacerii merge mână în mână cu corupţia, iar strălucirea banului are un farmec dovedit de milenii întregi.