„Ca ţară, am putea aplica un control riguros la intrarea mărfurilor în ţară, pentru că nu ne interzice nimeni acest lucru“, adaugă Grapini. Or controlul compoziţiei fibroase a produselor este foarte uşor de realizat, spre deosebire de cel al falsurilor de brand. În opinia sa, falsurile acaparează o felie tot mai consistentă din piaţă, deşi ţine să precizeze că nu există date concrete care să indice acest lucru. „Falsurile se vindeau în pieţe şi prin canale alternative, cum sunt vânzătorii care umblă cu sacoşa din salon în salon, dar mai nou am identificat produse contrafăcute la mall, care erau etichetate ca fiind din lână în proporţie de 100%, şi de fapt erau din poliamidă“. Industria textilă, pe piaţa autohtonă, a avut în prima parte a anului o evoluţie mai bună decât în perioada similară a anului trecut, dar, atenţionează Grapini, marea problemă a industriei este lipsa forţei de muncă. „Se pierd multe contracte pentru că nu se găsesc muncitori calificaţi“, spune Maria Grapini.

În plus faţă de pierderile din vânzări şi cele legate de locurile de muncă din industrie, falsurile presupun o întreagă serie de riscuri pentru sănătatea consumatorilor. De pildă în cazul copiilor care au alergii la anumite substanţe din compoziţia produselor, iar pe etichetă sunt inscripţionate ca fiind 100% din bumbac. Producătorii europeni sunt obligaţi să respecte etichetarea ECOTEC, care arată conţinutul de substanţe cancerigene din textile, dar această regulă nu se aplică şi pentru produsele de import.

Impactul falsurilor se simte din ce în ce mai acut în rândul producătorilor din industria textilă. „Clientul vine în fabrică, discutăm despre o comandă şi face referire la preţul unor astfel de produse. Şi sunt obligată să lucrez la preţuri foarte mici, motiv pentru care fac mai puţine investiţii, cheltuim mai puţin pe domeniul de cercetare dezvoltare tehnică“, spune Iuliana Dinoiu Tihon, directorul şi unul dintre acţionarii fabricii Romaniţa din Caracal. Fabrica are circa 1.000 de angajaţi şi produce pentru retaileri ca H&M, Zara şi C&A. „În ultimii ani s-a accentuat presiunea din toate direcţiile, iar limitarea fenomenului de contrafacere poate avea loc doar la nivel politic, e în mâna guvernanţilor, pentru că eu, ca producător, nu pot face nimic“, afirmă antreprenoarea.

În opinia sa, în rândul măsurilor care ar putea avea un impact pozitiv la nivelul pieţei se numără obligativitatea de a se lucra „numai şi numai la vedere, iar plăţile să fie făcute numai prin bancă. Aşa, lucrurile ar intra într-o normalitate“, spune Iuliana Dinoiu Tihon. Fabrica pe care o conduce a raportat pentru 2014 la Ministerul Finanţelor o cifră de afaceri de aproape 60,4 milioane de lei, şi un profit de aproape 870.000 de lei, în uşoară scădere faţă de 2013, când cifra de afaceri s-a plasat la 62 de milioane de lei iar profitul la 1,1 milioane de lei. Antreprenoarea se aşteaptă ca anul acesta rezultatele financiare să fie în creştere, pentru că „lucrăm produse mai scumpe, pentru pieţe mai pretenţioase, graţie investiţiilor de milioane de euro făcute în ultimii ani“.

Alessandro Amato, care deţine în România magazinele Cellini, Swarovski, Gucci România şi Paul & Shark, spune însă că pe parcursul ultimilor ani nu a remarcat un aflux mai mare al mărfurilor de contrabandă. Mai mult, în ce priveşte magazinele pe care le coordonează nu a depistat niciodată mărfuri false, deşi, spune el, „Paul & Shark este un produs foarte contrafăcut“. În plus, se întâmplă foarte rar, adaugă el, poate o dată pe an, ca un client să vină în magazin pentru a verifica dacă este veritabil ceasul pe care îl poartă la mână. Grupul Sodo Migliori, controlat de Amato, cu afaceri de peste 20 de milioane de euro anual, are peste 25 de magazine, iar cele mai multe (12) sunt deschise sub brandul fanion Cellini.

„În ultima perioadă, pe piaţa din România şi chiar cea din Europa, am observat un aflux mai mare decât în anii precedenţi de mărfuri chinezeşti şi din Turcia, care ne fac concurenţă neloială“, declară Ionuţ Bobu, manager de dezvoltare al producătorului de încălţăminte Marelbo din Suceava, care a înregistrat în prima parte a acestui an o creştere de peste 25% faţă de perioada similară a anului anterior. Tot Bobu explică faptul că produsele chinezeşti şi turceşti sunt mai ietfine pentru că materia primă costă mult mai puţin. „De exemplu, noi folosim piele naturală la toată încălţămintea, iar preţul unui metru pătrat variază de la 20 euro până la 40 euro. În schimb, înlocuitorul din piele presată şi prelucrat cu tot felul de chimicale, care arată chiar mai bine decât pielea naturală, porneşte de la 2 euro şi ajunge la maximum 10 euro“, arată reprezentantul Marelbo.