Pana la sfarsitul acestui an, Italia trebuie sa onoreze obligatiuni scadente de 175 de miliarde de euro, iar anul viitor vin la rand alte 245 de miliarde de euro - in total o cincime din totalul datoriilor. Dar economia italiana nu produce sumele necesare stingerii debitelor: tara are de doua trimestre rate anemice de crestere economica de 0,1%, iar costurile pentru a crea datorie noua sunt tot mai mari. Dobanda ceruta pe piata Italiei creste de aproape un an si a ajuns saptamana trecuta la 5,073%, cea mai mare valoare din noiembrie 2008 si nu departe de cea a Spaniei, de 5,56%; totodata, costurile de a asigura de faliment 10 milioane de euro de datorie italiana au crescut cu 21.000 de euro, pana la 217.000 de euro.

Cum reactioneaza Roma in fata presiunilor tot mai evidente din partea pietelor internationale? La sfarsitul lunii trecute, cabinetul condus de Silvio Berlusconi a adoptat un pachet de masuri de austeritate in valoare de 47 de miliarde de euro, caracterizate prompt de agentiile de rating drept insuficiente. Italia este deja sub amenintarea retragerii ratingurilor clasa A in urmatorii doi ani, iar singurul raspuns al premierului Berlusconi a fost acest plan, care include plafonarea cresterilor de salarii in sectorul public, introducerea coplatii pentru consultatiile medicale si reducerea alocarilor de fonduri catre guvernele regionale. Ministrul de finante Tremonti a mai anuntat ca va fi modificat si sistemul fiscal, urmand sa fie eliminate o serie de deduceri, la pachet cu scaderea impozitelor pe venit. Insa neincrederea pietelor vine nu doar din dimensiunile modeste ale sumelor pe care guvernul italian s-a angajat sa le economiseasca, ci si din etapizarea acestora: anul acesta vor fi "economisite" 1,5 miliarde de euro, iar anul viitor alte 5,5 miliarde; cea mai consistenta strangere a curelei, de 40 de miliarde de euro, ar urma sa fie facuta abia in 2013 si 2014. Explicatia este burlesca, evident: 2013 este an electoral, iar credibilitatea in sondaje a premierului italian este deja in picaj si fara impunerea de masuri de austeritate, astfel ca Berlusconi incearca sa-si conserve cat mai mult din capitalul politic, transferand povara ajustarilor bugetare in sarcina noului guvern.

Lipsa de seriozitate a lui Berlusconi a devenit si mai evidenta cand s-a aflat ca, pe traseul dintre guvern si presedintele Giorgio Napolitano, pachetul de masuri de austeritate s-a imbogatit si cu o clauza atipica: suspendarea platilor cu titlu de compensatii in cazul sumelor mai mari de 20 de miliarde de euro pana la o decizie definitiva a justitiei. Cum ar fi ajutat aceasta clauza economia este dificil de estimat; ea insa ar fi insemnat pentru concernul media Fininvest, patronat de Berlusconi, posibilitatea de a fenta o hotarare judecatoreasca din 2009 prin care este obligat sa plateasca despagubiri de 750 de miliarde de euro unui alt magnat media, Carlo de Benedetti. Acuzatia pentru care Berlusconi trebuie sa plateasca daune este ca ar fi distorsionat prin mita un verdict juridic in favoarea acestuia in cazul privatizarii grupului editorial Mondadori.