Modelele noi de finanţare au o evoluţie lentă, iar piaţa datoriilor instituţionale a înregistrat mai puţine progrese decât s-a anticipat. În condiţiile în care numărul tranzacţiilor va creşte conform aşteptărilor, capacitatea pieţelor financiare se va afla sub o puternică presiune. Dacă la aceasta se adaugă nevoia de finanţare a proiectelor complexe, ca de exemplu centrale nucleare şi căi ferate de mare viteză, atunci noi modele va trebui concepute.

TENDINŢE DEJA PREZENTE ŞI TENDINŢE EMERGENTE ÎN 2014

Anul trecut KPMG a identificat 10 tendinţe care schimbă peisajul infrastructurii. Pentru a reflecta natura evolutivă a acestui sector, am structurat lista pentru anul 2014 astfel încât să discutăm acele tendinţe care încă sunt relevante şi noile tendinţe care au apărut şi care vor avea impact anul acesta.

TENDINŢA 1

LUMEA VA PLĂTI, DAR CÂŢI ÎŞI POT PERMITE?

Este nevoie de mai mulţi bani pentru infrastructură, dar există totuşi un număr limitat de surse. Taxele rutiere, impozitele, biletele de drum şi comisioanele sunt cele mai obişnuite. Costul proiectelor de infrastructură continuă să reprezinte o problemă majoră, în timp ce guvernele încearcă să arunce povara cheltuielilor asupra utilizatorului final, iar reducerea costurilor continuă să fie un subiect tot mai aprins.

In 2014 trebuie luate decizii politice dificile, pe măsură ce costurile ascendente ale energiei pentru consumatorii casnici şi creşterea tarifelor ce depăşeşte nivelul inflaţiei au atras atenţia publicului asupra costurilor pe care le implică proiectele de infrastructură. Consumatorii din economiile în proces de redresare încă simt urmările crizei financiare şi fac eforturi să ţină pasul. Pe de altă pare, datorită clasei mijlocii în creştere de pe pieţele în rapidă dezvoltare, precum India şi Nigeria, proiectele în infrastructură încep să devină mai abordabile în aceste ţări care sunt mai deschise faţă de noi modele de implementare.

În efortul lor de a face faţă cererii tot mai mari şi de a identifica surse de finanţare a infrastructurii, multe guverne recunosc că nu se descurcă singure. Aici poate interveni sectorul privat prin identificarea în mod proactiv a unor potenţiale soluţii. Comunicarea joacă, de asemenea, un rol important. Guvernele şi media încă se luptă să facă diferenţa dintre finanţarea unui proiect de către beneficiar şi finanţarea prestatorului care realizează proiectul (funding vs. financing). Odată ce publicul general înţelege aceste nuanţe, discuţia poate merge mai departe.

La nivel global, trebuie depuse încă eforturi pentru a reflecta cu acurateţe beneficiile pe termen lung şi valoarea adăugată de dezvoltarea infrastructurii - în mod special printr-o analiză mai amplă a întregului impact economic şi prin sublinierea legăturii critice dintre infrastructură şi creşterea/competitivitatea economică. Existenţa unor date robuste va oferi guvernelor mai multă încredere în a realiza investiţii, în condiţiile în care acestea doresc mai multă vizibilitate asupra modului în care banii sunt cheltuiţi pentru infrastructura publică, ceea ce oferă publicului, la rândul său, mai mare încredere în procesul decizional politic. Această abordare va optimiza asumarea responsabilităţii, calitatea dezbaterilor publice asupra infrastructurii şi va permite o gândire pe termen mai lung.