"THE TIME OF MY LIFE"

Pe numele complet Hendricus Charles Hubertus Paardekooper, actualul şef al RBS România are 48 de ani şi s-a născut într-o localitate mică de pe coasta Mării Nordului. Ironic, un eveniment norocos al vieţii lui a fost că a ratat examenele şcolare pe când avea 16 ani şi a trebuit să repete un an de studiu, fiindcă aşa a început să înveţe mult mai bine, să-şi schimbe modul de gândire şi să fie motivat să ajungă cel mai bun în clasă şi în general în ceea ce făcea. "Am jucat şi fotbal, dar nu eram deloc un talent, aşa că m-am orientat spre atletism. Alerg şi astăzi aproape zilnic şi inclusiv în asta concurez cu mine însumi, încerc mereu să alerg mai repede."

În 1983 a absolvit liceul şi a plecat la universitatea Erasmus din Rotterdam, unde a ales să studieze econometria, "o combinaţie între matematică şi economie care mi-a plăcut". Apoi a susţinut un interviu de angajare pentru o bancă - ABN, predecesoarea ABN Amro - care promitea un program de training şi un loc de muncă la Amsterdam, ceea ce era atractiv. A fost manager de sucursală, account manager pentru clienţii corporate, iar după trei ani s-a transferat în departamentul de corporate finance, la conducerea căruia a ajuns după opt ani. A fost o perioadă extrem de plăcută, "cu o grămadă de adrenalină" şi stimulativă intelectual ("I had the time of my life"). În cele din urmă a simţit totuşi că începe să se epuizeze noutatea şi a plecat mai departe, preluând în 2004 postul de country manager al filialei din Rusia, unde a condus timp de şase ani activităţile pentru clienţi corporate, investment şi consumer banking, cu misiunea de a diversifica operaţiunile şi oferta. "A fost o experienţă ca un rollercoaster, într-o cultură complet diferită, o ţară cu o limbă pe care nu o cunoşteam, într-o activitate unde nu aveam suficientă experienţă relevantă." A reuşit însă, în aşa fel încât profitabilitatea filialei s-a triplat în trei ani. În 2006 a dezvoltat şi operaţiunile locale de retail, folosind ca model chiar RBS România, şi aşa a ajuns pentru prima oară la Bucureşti.

Din 2010 "s-a reconstruit" din nou, preluând coordonarea echipei de la Londra care urma să se ocupe de găsirea unor noi strategii pentru activităţile non-core ale grupului din circa 30 de ţări - ieşiri de pe pieţele de retail, comasări, eficientizări, vânzarea unor operaţiuni neesenţiale. Divizia non-core era, practic, "o bancă într-o bancă - active de peste 265 mld. lire şi aproximativ 15.000 de angajaţi. Restructurarea RBS este cea mai mare operaţiune de acest fel din istorie şi sunt onorat că am avut prilejul să lucrez la ea". Timp de doi ani a stat aproape numai pe drumuri, între Kazahstan, Argentina, Chile, Turcia, Irlanda, Uzbekistan, Venezuela, Portugalia. "Vă imaginaţi cât de lung poate fi un zbor din Venezuela până în Uzbekistan? Am prins inclusiv un Crăciun într-un hotel din Caracas." Finalmente, în decembrie 2011 a fost numit la conducerea filialei din România, o ţară inclusă în divizia non-core, dar până atunci fusese ocolită de strategiile de restructurare.

Cel mai mare credit pe care l-a dat până acum vreunui client în cariera sa a fost - evident - în Rusia, în valoare de "câteva miliarde de euro", care s-a dovedit o decizie bună de investiţie. În ciuda răspânditei opinii că toţi oligarhii ruşi ar fi doar nişte creaţii ale clientelismului politic, Paardekooper are cuvinte de laudă despre capacitatea de muncă şi spiritul antreprenorial al unora dintre foştii lui clienţi de acolo, care au învăţat din mers să facă afaceri - cam la fel cum s-a petrecut, la o altă scară, şi cu oamenii de afaceri români. Diferenţele culturale pe care le recunoaşte, ca efect al faptului că nu a regăsit în România influenţa slavă cunoscută din restul Europei de Est, sunt însă "foarte clare": "Cultural, România nu seamănă deloc cu ţările est-europene, ci mult mai mult cu o ţară europeană latină". La ora actuală, cea mai mare problemă pentru România, după părerea lui, este formarea unei voinţe politice care să fie în stare să valorifice corect potenţialul ţării: "În absenţa acesteia, nu e de folos că potenţialul este considerabil, atâta vreme cât rămâne tot aşa, acum la fel ca în urmă cu 20 de ani sau ca peste alţi 20 de ani". Răspunsul se explică prin proaspătul său ataşament faţă de România, pe care a început s-o cunoască atât ca mediu de afaceri, cât şi ca destinaţie turistică. În vacanţa "magnifică" de două săptămâni a condus cale de 2.000 km într-un tur prin ţară, în Deltă, în oraşe din Transilvania şi Moldova şi spune că nu şi-ar fi dorit un concediu în nicio altă ţară: "I had the time of my life!"