Cel mai la îndemână exemplu de nişare este chiar RBS România, care s-a reorientat în primăvară, în virtutea noii strategii a grupului-mamă, Royal Bank of Scotland, de a dezvolta activitatea de retail numai în pieţele de bază, Marea Britanie şi SUA, şi de a restructura operaţiunile de retail din restul pieţelor. Dacă exact în urmă cu doi ani oficialii băncii se declarau optimişti în privinţa creditului de retail şi anunţau ca ţintă o extindere a penetrării în rândul persoanelor fizice cu venituri mari, acum RBS România s-a repoziţionat ca bancă de top pentru clienţii corporate şi instituţionali, locali şi internaţionali, adică aşa cum a fost până în 2004 ABN Amro, predecesoarea sa. La rândul său, Citibank România a luat o decizie similară săptămâna trecută, ca efect al planului de restructurare anunţat de Citigroup şi care include vânzarea sau restrângerea semnificativă a operaţiunilor de retail în Pakistan, Paraguay, România, Turcia şi Uruguay.

Pentru RBS România, această restrângere a însemnat reducerea reţelei pentru operaţiunile de retail la zece unităţi, de la 25 în urmă cu patru ani. Paardekooper, a cărui misiune e să coordoneze restructurarea, vine din zona de activităţi "non-core" (din afara nucleului de afaceri esenţiale) ale grupului britanic, ocupându-se anterior tot de restructurarea unor astfel de operaţiuni pe pieţele emergente, astfel încât rămâne în continuare deschisă posibilitatea ca grupul să renunţe la afacerea de aici. "Nu există însă nicio necesitate imediată de a vinde RBS România", declară Henk Paardekooper - mai ales că banca a reuşit să rămână constant profitabilă pe parcursul anilor de criză, graţie calităţii portofoliului de clienţi. Profitul net consemnat anul trecut a fost de aproape 90 milioane de lei (21,2 mil. euro) după standardele contabile româneşti, în scădere de la 35,6 mil. euro cu un an în urmă, plasând banca pe locul al şaptelea în topul celor mai profitabile din ţară. Banca a terminat anul 2011 cu active de 5,7 miliarde de lei (1,35 mld. euro), ceea ce o situează pe locul al 14-lea în sistem după acest criteriu, corespunzător unei cote de piaţă de 1,64%.

VAN BASTEN SAU DUISENBERG?

Paardekooper se declară convins că băncile de la noi "se află pe drumul spre revenirea la profitabilitate", însă evoluţia va depinde de ceea ce se va întâmpla în Europa, ţinând cont că peste 80% din sectorul bancar din România este controlat de instituţii din zona euro. Or, zona euro are problemele ei, legate atât de ritmul federalizării europene, cât şi de viteza restructurării băncilor, reflectată în temuta dezintermediere (reducerea creditării în străinătate, vânzări de active, ieşirea de pe unele pieţe). Vede luminiţa de la capătul tunelului, însă abia din 2014, "nu la anul, care va fi un an dur nu doar în România, ci în toată Europa". Viziunea lui, pe care a explicat-o pentru Business Magazin, e că unificarea bancară, fiscală şi politică în Europa ar trebui să aibă loc simultan şi că tensiunile actuale se explică tocmai prin evoluţiile diferite de pe cele trei paliere. Ar trebui ca ţările din Est să fie incluse în uniunea bancară a zonei euro, aşa cum îşi doreşte şi România? "Tehnic ar fi posibil. Ar ajuta ţările dornice de integrare să devină parte a unui sistem bancar mai stabil şi, posibil, să ajungă la o adoptare mai rapidă a euro de către acestea."

Cât priveşte procesul de dezintermediere, atât FMI, cât şi analiştii financiari remarcă faptul că reducerea expunerii băncilor străine în Europa de Est a fost până acum moderată (vezi grafice). La nivel global, estimarea lui Paardekooper a fost că băncile europene vor fi nevoite să renunţe în următorii 2-3 ani la active în valoare de peste 2.000 mld. euro. Pentru grupul RBS, dezintermedierea începută în 2009 a însemnat reducerea valorii activelor din portofoliu de la 1.600 mld. lire (nivelul din 2007) la cca 977 mld. lire în vara acestui an. La începutul lunii trecute, RBS a raportat un profit operaţional de 1,047 mld. lire, peste aşteptările pieţei, şi a anunţat că procesul de restructurare a băncii se va încheia în termen de 18 luni.

Alţi comentatori chiar au acuzat BCE că prin cele 1.000 mld. euro oferite ca suport băncilor europene în acest an a frânat restructurarea acestora, pentru că le-a permis nu numai să evite o vânzare rapidă şi în pierdere a activelor, ci chiar să-şi majoreze în ultimul an activele cu 7%, la 34.400 mld. euro. "Problema nu se pune însă doar cantitativ, ci în termeni de calitate a activelor şi a rezervei de capital care trebuie constituită", afirmă Paardekooper, referindu-se la cerinţele Autorităţii Bancare Europene. În acelaşi timp, recunoaşte că sarcina lui Mario Draghi, preşedintele BCE, de a coagula uniunea bancară şi de a concilia cele 27 de interese politice diferite ale membrilor UE în direcţia rezolvării crizei e foarte dificilă. Întrebat în glumă cine ar vrea să fie, dacă ar fi să aleagă între doi concetăţeni ai săi celebri - fotbalistul Marco van Basten sau Wim Duisenberg, primul preşedinte al BCE, olandezul răspunde că ar prefera să fie în pielea unui fotbalist şi nu a unui bancher central, apărându-se în glumă cu argumentul că în tinereţe, la Rotterdam, era pasionat de fotbal şi mergea la meciurile lui Feyenoord.