FĂRĂ EURO LA 5 LEI. Din perspectiva bancherilor, mai puţin preocupaţi de aspectele sociale şi mai mult de atractivitatea regiunilor pentru investiţii, grupurile care prezintă cel mai mare interes sunt pieţele emergente şi de frontieră din Asia Emergentă, America Latină, Europa Emergentă, Orientul Mijlociu şi Africa. Aşa arată ordinea preconizată pentru 2013 a atractivităţii acestor pieţe pentru fluxurile externe de capital privat, conform Institutului de Finanţe Internaţionale, principala asociaţie mondială a băncilor. Faţă de raportul din vară, ultimul raport al IFI a ameliorat estimarea cu 106 mld. dolari, la un total de 1.148 mld. reprezentând fluxuri de capital privat, adică aproape de nivelul din 2010, din care 536 mld. reprezintă investiţii străine directe. Din total, Europa Emergentă (unde partea leului o are Rusia) ar urma să atragă 208,6 mld. dolari, faţă de cca 176 mld. în 2012, sumă din care investiţiile străine directe vor reprezenta cca 77 mld. dolari.

Analiştii Danske Bank notează impactul pozitiv pe care o redresare a economiilor emergente în 2013 îl va avea, la rândul ei, pentru companiile din SUA şi Europa, contribuind, între altele, la scenariul pozitiv al ieşirii zonei euro din recesiune (deşi cu un bilanţ foarte firav, cu creştere de 0,3%) şi la o creştere economică globală de 3,8% în 2013. Alte bănci, precum Citigroup sau Crédit Agricole, nuanţează însă perspectiva în cazul Europei Centrale şi de Est, care rămâne vulnerabilă atât din cauza faptului că mare parte din exporturile ei se duc spre zona euro, cât şi din cauza procesului de dezintermediere ce va continua la nivelul băncilor din Vest. Sébastien Barbé, analist al Crédit Agricole, vorbeşte de "un an 2013 nespectaculos, dar decent", din moment ce prognoza PIB pentru această regiune (o creştere de 2,8%) rămâne oricum mult mai bună decât pentru zona euro, care ar urma să stagneze.

Într-un asemenea context, România se prezintă relativ bine, cu o creştere a PIB estimată de Crédit Agricole la 1,5% în acest an (faţă de mai puţin de 1% pentru Cehia sau Ungaria) şi de 2,7% la anul, de Erste la 1,1% şi 2,3%, respectiv de Citigroup la 1,7% şi 2,8%, având ca resorturi o absorbţie mai bună a fondurilor europene, o mărire a cheltuielilor de consum şi o continuare a reformelor în cadrul unui nou program cu FMI. Ilker Domac şi Gultekin Isiklar, cei doi analişti ai Citi care se ocupă de România, spun că problemele cu care vom avea de-a face în 2013 din punct de vedere macroeconomic sunt legate de disciplina fiscală (mai ales ţinând cont că România a aderat la Tratatul fiscal al zonei euro, intrat în vigoare la 1 ianuarie), fiindcă obligaţia de reducere în continuare a deficitului bugetar leagă mâinile Guvernului în materie de tăieri de taxe şi impozite şi îl constrânge să ia măsuri ferme de control al arieratelor şi al cheltuielilor publice, care vor fi dificil de adoptat "dacă economia creşte sub aşteptări şi dacă se materializează riscul unei oboseli a reformelor".

Prin urmare, posibilele abateri de la disciplina fiscală, alături de variabilele situaţiei din zona euro, ar fi factorii care ar putea presa asupra leului în 2013. Totuşi, e important de observat că nici Citi şi nici alte bănci, nici măcar cele mai pesimiste când e vorba de prognoza de curs pentru leu, cum e Danske Bank, nu pariază pe vreo prăbuşire a monedei româneşti: cursul estimat pentru euro în acest an ar fi de 4,50 lei (Crédit Agricole), 4,55 lei (Danske Bank), 4,52 lei medie anuală (Erste), 4,45 lei la finele anului (Citigroup). Explicaţia stă în multiplele instrumente de care BNR dispune ca să apere leul în caz de nevoie, dar şi în lipsa de convingere a analiştilor financiari străini că ar mai exista cu adevărat motive de temere în 2013. Anul electoral a trecut, noua guvernare e stabilă, guvernanţii nu dau niciun semn că ar vrea să "ungarizeze" politicile, printr-o nesupunere faţă de FMI sau UE sau prin măsuri care să sperie investitorii, aşa încât România reintră deocamdată în categoria "no news, good news".