MAI BINE DE-ATÂT NU SE POATE. Dacă aşa arată cea mai pesimistă previziune, tema anului 2013 rămâne însă şi în majoritatea analizelor consultate de noi găsirea căilor de reluare a creşterii economice pe termen scurt. "Din cauza chestiunii datoriilor, cererea internă în zona euro - consum şi investiţii - va rămâne slabă, astfel încât motorul de creştere trebuie căutat în afară, în special pentru Germania, ţară care depinde de exporturi", afirmă Mildred Hager-Germain, analist al grupului Erste, în raportul de prognoză pentru 2013.

Cum pieţele principale de export ale Germaniei, locomotiva europeană, sunt SUA şi Italia, sunt şanse mari pentru "o redresare lentă" a zonei euro în 2013, în forma unei creşteri a PIB de 0,4% şi de 1% în 2014, apreciază ea. America îşi revine pe seama cererii interne şi a ameliorării pieţei imobiliare, care ar urma să compenseze reducerea cheltuielilor guvernamentale, permiţând o creştere economică de circa 2%, cu potenţial de a urca spre 2,5% în 2014, ceea ce e o veste bună nu numai pentru Europa, ci pentru economia mondială. În ce priveşte Italia, declinul PIB ar urma să se oprească în acest an, după doi ani de recesiune, dacă politicile de reformă a pieţei muncii şi de stimulare a competitivităţii promovate anul trecut de guvernul Monti vor continua şi după alegerile din februarie.

În practică, un astfel de scenariu n-ar urma să aducă însă o îmbunătăţire reală a nivelului de trai din moment ce "piaţa muncii îşi revine de obicei după ce îşi revine economia, astfel încât şomajul din zona euro va ajunge la un maxim abia spre finele lui 2013, în jur de 11,8% (faţă de 11,5% în 2012), pentru a cunoaşte abia o reducere uşoară la 11,5% în 2014. În SUA, proaspăt încheiatul acord de depăşire a "piscului fiscal" prin majorări de taxe şi tăieri de cheltuieli de cca 304 mld. dolari reprezintă un pachet de austeritate echivalent cu 1,9% din PIB, mai aspru decât cele introduse de Marea Britanie, Franţa sau Spania în ultimii ani, ceea ce a dat naştere deja unor comentarii îngrijorate dincolo de Ocean, cu estimări ale JP Morgan vorbind deja de un efect negativ asupra creşterii economice de până la 1%.

CEA MAI MARE AMENINŢARE. Aşa se explică semnalele de alarmă din alte analize, în primul rând din raportul ONU din decembrie privind economia globală în 2013, care susţine că "perspectivele pentru următorii doi ani continuă să fie problematice, caracterizate de incertitudini majore", întrucât "multe economii vor continua să funcţioneze sub potenţial şi nu se vor recupera locurile de muncă pierdute în timpul Marii Recesiuni". ONU anticipează că după creşterea globală a PIB de 2,2% în 2012 va urma un avans de 2,4% în 2013 şi de 3,2% în 2014, astfel încât cel mai mult vor avea de suferit ţările în curs de dezvoltare şi cele subdezvoltate, unde posibilităţile de reducere a sărăciei se vor îngusta, odată cu spaţiul fiscal pentru investiţii în educaţie, sănătate şi infrastructură şi cu capacitatea de a atrage asistenţă financiară externă şi de a face faţă unor eventuale şocuri ale preţurilor la materiile prime. Aici e de menţionat totuşi că raportul nu prevede niciun nou şoc petrolier, ci o ieftinire a barilului de ţiţei Brent la o medie de 105 dolari în 2013-2014, de la 110 în 2012.

Pe ansamblul ţărilor dezvoltate, ameninţarea cea mai mare este şomajul pe termen lung (peste un an), a cărui incidenţă era de peste 35% în iulie 2013, afectând circa 17 milioane de persoane. "Cu cât mai mare este proporţia celor prinşi în şomaj pe termen lung, cu atât mai mare va fi impactul asupra productivităţii economiilor pe termen mediu şi lung", arată ONU, precizând că în lipsa unei strategii internaţionale coordonate de creare a locurilor de muncă şi de stimulare a creşterii economice, "rata ocupării forţei de muncă nu se va întoarce la nivelurile de dinainte de criză decât mult după 2016". Pentru Europa, riscul văzut de ONU constă în "cercul vicios format de şomajul ridicat, dezintermedierea financiară care loveşte în companii şi consumatori, fragilitatea sistemului bancar, austeritate şi creştere economică slabă", a cărui manifestare nu va permite decât o creştere economică de 0,6% anul acesta şi de 0,8% la anul pentru UE (zona euro: 0,3%, respectiv 1,4%; noile state membre - 2%, respectiv 2,9%). În privinţa Europei Centrale şi de Est, economiştii instituţiei atrag atenţia că bilanţul ar putea fi însă mult mai prost dacă situaţia în zona euro se deteriorează în continuare.

Nici SUA nu stau cu mult mai bine în prognoza ONU (numai 1,7% în 2013, faţă de 2,1% anul trecut, respectiv 2,7% la anul), riscul cel mare fiind legat aici de o posibilă scădere a cererii agregate cu până la 4% din PIB din cauza măsurilor de austeritate necesare pentru depăşirea "piscului fiscal". În Asia, Japonia nu va mai reuşi să atingă creşterea de 1,5% din 2012, rămânând cu un minim de 0,6% pentru 2013 şi 0,8% pentru 2014, din cauza majorărilor de taxe şi a reducerii cheltuielilor cu scopul de a reduce datoria publică. Cele mai norocoase regiuni ale lumii se anunţă Asia de Sud-Est (6%; 6,3%), precum şi marile economii emergente din grupul BRICS - China (7,9%; 8%) Rusia (3,6%; 4,2%) Brazilia (4%; 4,4%) şi Africa de Sud (3,1%; 3,8%).