Prin numirea unui management venit din privat, statul a vrut să elimine sau măcar să amâne ideea privatizării, într-o formă sau alta. Dar privatizarea este, după cum spun cei mai mulţi oameni de afaceri şi manageri intervievaţi de BUSINESS Magazin pentru acest articol, singura soluţie sigură. "Privatizarea e sfântă. Doar când statul nu va mai putea interveni va putea fi posibilă rentabilizarea acestor companii", consideră Adrian Băicuşi. Mai ales că ideea unor manageri profesionişti nu apare pentru prima dată în România. Mihai David povesteşte că în primii ani de după '89 mulţi oameni valoroşi au fost atraşi în companiile de stat, iar deputatul PNL Eugen Nicolăescu spune că s-a mai încercat aşa ceva, prin '95-'96, dar că proiectul a eşuat tocmai pentru că nu se urmărea decât politizarea conducerii companiilor de stat: "Acum mi se pare că această presiune este şi mai mare în direcţia politizării". Adrian Băicuşi crede însă că explicaţia deciziei de a schimba managerii unor companii este mult mai simplă: "În istoria noastră recentă sunt nenumărate exemple de momente când guvernarea descoperă un cuvânt sau un concept nou. Nu e ceva venit din necesitatea internă, ci un fel de <jucărie nouă> cu care încep brusc să defileze". Băicuşi este convins că guvernul a luat această decizie ca să îi mulţumească pe oficialii de la Banca Mondială sau FMI: "Când aceştia vor veni şi vor întreba ce s-a făcut, guvernul va numi repede pe cineva ca să arate că s-a făcut ceva. Dar apoi va veni o altă guvernare, care va schimba iar managerii".

Pe termen scurt însă, managerii care s-au grăbit să trimită CV-uri se gândesc în primul rând la evoluţia în carieră, dar şi la salariile care au fost anunţate. Managerii privaţi ar putea câştiga lunar sume care ajung până la 75.000 de euro brut, la care se vor adăuga milioane de euro anual în cazul unor societăţi cu profit ridicat, dacă sunt îndeplinite criteriile de performanţă din contract. Suma încasată de managerul privat din profitul net ar putea depăşi însă două milioane euro şi ar ajunge chiar la patru milioane euro în cazul unor companii profitabile, precum Romgaz, Transgaz şi Hidroelectrica. "În orice caz, cred că salariile vehiculate sunt prea mari. O sumă rezonabilă pentru aceste funcţii ar fi de cel mult 20.000 de euro pe lună. Vorbesc de partea fixă, fără bonusurile de performanţă. Oamenii trebuie stimulaţi să facă mai mult şi mai bine. Dacă o să le dea din start salariu fix de 40.000 de euro, nu înseamnă că vor munci dublu, ba chiar dimpotrivă", spune Butunoiu.

Discuţiile despre cum vor fi plătiţi sau evaluaţi managerii sunt încă premature. Până la numirea primului manager nou, venit din sistemul privat, vor mai trece între trei şi şase luni, iar pentru aceste posturi ar putea fi luaţi în calcul şi expaţii. "Depinde însă şi de ce îşi va dori ministerul", spune George Butunoiu.

Şi depinde de cât de insistenţi ar putea fi foştii manageri din sistemul de stat. Constantin Roibu, unul dintre cei mai longevivi manageri din sistemul de stat, care conduce de aproape două decenii Oltchim, a anunţat deja că se va prezenta la concurs. Studiile şi experienţa îl recomandă: "Se presupune că un sistem cu management privat va beneficia de termeni mult mai clari de selecţie, pe bază de concurs, dar de unde rezultă că viitorul manager nu va fi acelaşi ca şi cel de acum, care se prezintă şi câştigă concursul?", se întreabă un alt bancher.

Mai în glumă, mai în serios, Adrian Băicuşi construieşte un scenariu: "Să ne imaginăm prima zi a unui manager venit din privat într-o companie de stat: va cere să vadă bugetul, lista de achiziţii programate, lista de proiecte. Vă spun eu sigur că nu va dormi noaptea următoare. Şi nici următoarele nopţi, care vor urma zilelor în care va cere să vadă lista de active ale companiei şi va vedea acolo terenuri de tenis, vile la munte şi hoteluri la mare sau în care va cere să vadă lista de furnizori şi va vedea tarifele la care s-au dat diverse contracte sau ce presupun acele contracte. Eu nu pot să uit cât am luptat ca stâlpii de electricitate să fie vopsiţi doar o dată pe an şi într-un singur strat". Cu alte cuvinte, ar putea un singur om să schimbe un întreg sistem? Cine îl va susţine şi îşi va asuma această susţinere în faţa partidelor, guvernului sau sindicatelor?