Practic, în legea energiei a fost inclusă prevederea că energia electrică trebuie comercializată pe pieţele centralizate ale OPCOM. Această prevedere nu este însă privită cu ochi buni de traderi, care se consideră dezavantajaţi. O nemulţumire a companiilor care tranzacţionează energie pe OPCOM este lipsa posibilităţii încheierii unor contracte pe termen mai lung de un an-doi. Situaţie pe care oficialii OPCOM au promis că o vor repara.

Mai mult, obligativitatea tranzacţionării energiei doar prin intermediul OPCOM ar contravine şi reglementărilor europene. Prevederi similare au existat încă din 2006, când ministrul de atunci al economiei, Codruţ Şereş, a emis un ordin de ministru prin care obliga toţi producătorii de stat să vândă toată energia DISPONIBILĂ doar prin OPCOM. Ordinul lui Şereş a fost preluat şi continuat şi de Vosganian, şi de Videanu sau de Ariton, 
însă efectele lui au fost minime, pentru că energia DISPONIBILĂ era fie inexistentă, fie foarte puţină, fiind deja contractată.

Lipsa instrumentelor adecvate

„Impunând bariere majore, noua lege a energiei produce distorsiuni în piaţă. Activitatea de import-export a fost blocată, cu repercusiuni asupra investiţiilor; prin introducerea obligativităţii tranzacţionării energiei electrice numai prin intermediul pieţelor centralizate administrate de OPCOM au fost restricţionate drepturi ale operatorilor privaţi, fapt ce contravine reglementărilor europene. (...)  Considerăm că OPCOM nu furnizează instrumentele adecvate pentru tranzacţionarea energiei electrice“, spun cei de la Energy Holding.

O părere larg răspândită este că, până la urmă, traderii de energie au avut un rol pozitiv în piaţa de electricitate, anume că au contribuit la consolidarea concurenţei pe piaţă. Directorii Hidroelectrica ridicau în slăvi aceste contracte directe, prezentându-le ca pe singura garanţie cu care se puteau duce să ia împrumuturi de la bănci. Practic, Hidroelectrica garanta creditele cu aceste contracte, încheiate pe ani întregi, ceea ce în ochii băncilor era o garanţie că debitorul poate plăti la timp. Problema cu aceste contracte directe poate că nu este neapărat perioada lungă de timp pe care au fost încheiate, ci preţul, uneori şi cu 50% mai mic comparativ cu cel de pe OPCOM. De multe ori a apărut întrebarea de ce Hidroelectrica nu vinde, fie şi prin astfel de contracte preferenţiale, la preţuri mai bune. N-a răspuns nimeni. Mai ales că în unele cazuri energia ieftină luată de la Hidroelectrica era vândută altor companii de stat la preţuri evident mai mari. Niciun director al Hidroelectrica nu a spus ce s-ar fi întâmplat în relaţia cu băncile creditoare dacă preţurile acestor contracte ar fi fost mai apropiate de cele de la OPCOM.

„Din monitorizările Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei reiese faptul că furnizorii care aveau contracte bilaterale negociate cu Hidroelectrica nu au acoperit în ultimii trei ani mai mult de 20% din piaţa consumatorilor eligibili. Furnizorii privaţi de energie au avut şi au în continuare un rol important în piaţa de energie, rol conferit prin legislaţie. Fără să exagerăm, ei dau un echilibru pieţei; alături de ceilalţi participanţi din industrie, au creat concurenţa şi au contribuit astfel la dezvoltarea pieţei de energie electrică din România“, spun reprezentanţii Energy Holding. Nu de aceeaşi părere este şi conducerea companiei de stat Complexul Energetic Oltenia, înfiinţată anul trecut prin fuziunea unor termocentrale cu mine de cărbune, care le asigură materia primă. „Vânzarea celei mai ieftine energii din sistem la preţuri mici către furnizorii care o exportau sau către firme private a avut efect benefic doar pentru beneficiarii acelei energii“, potrivit companiei de stat.